#VremDreptate

Această carte este un strigăt disperat, un semnal de alarmă pentru noile generații de clienți bancari. Este o trezire la realitate!

Băncile vor profita de voi, de speranțele voastre, de dorințele voastre, de visurile voastre, de pasiunile voastre, de copiii voștri.

Vor confisca și ultima fărâmă din demnitatea voastră, vă vor umili și vă vor stoarce ultima picătură de încredere în viitor.

Nu lăsați băncile să vă fure viitorul!
Noi luptăm și pentru voi.
Noi plătim prețul încrederii în sistemul bancar.
Noi luptăm ca acesta să se vindece, dar nu garantăm reușita.
Voi puteți să continuați această luptă!

#vremdreptate nu este doar un slogan.
#vremdreptate este o țintă!

CITESTE CARTEA ONLINE: ROMANIA SUB TEROARE BANCARA

22000
MEMBRI ÎNSCRIȘI

3 ADUNARI CIVICE
2 MARȘURI

8000 MESAJE COMUNICATE PRIN EMAIL

1 PETIȚIE PARLAMENTUL EUROPEAN

400 PETITII SI DOCUMENTE OFICIALE

75
PICHETĂRI ȘI PROTESTE

RAIFFEISEN

#049: De multe ori îmi venea gândul sinuciderii, dar am rezistat datorită copiilor. Este casa la care a muncit tatăl lor.

Am rămas singură, cu datoriile mari pe cap, cu doi copii în întreținere, de multe ori îmi venea gândul sinuciderii, dar am rezistat datorită copiilor pe care nu-i puteam lăsa singuri pe lume. Mă mai aveau doar pe mine. După ce am terminat cu înmormântarea și pomenile am fost la bancă să-mi acorde o solutie și vă informez că n-am gasit niciun fel de înțelegere. (...)

Scriu cu lacrimi că am luat decizia de a da în plată casa, chiar dacă am pus suflet, și eu și sotul meu, plus ceva economii, contravaloarea unui apartament vândut, copii sacrificați, viața noastră ca familie și soțul pierdut. Pierd tot dar sunt conștientă că-mi voi recupera libertatea.

BANCPOST

#053: Știți ce este cel mai tragic? Senzația unei vieți trăite degeaba, fără speranțe, fără să te simți protejat...

Toată viața mea am muncit, am mâncat când am avut și ce am avut, ca să pot să-mi cumpăr cărți și să învăț, să ajung medic. Am ajuns medic, mi-am luat rezidențiatul, am mai învățat 5 ani și am ajuns medic specialist.

Știți ce este cel mai tragic? Senzația unei vieți trăite degeaba, fără speranțe, fără să te simți protejat sau ajutat de stat, în care plătești până la moarte fără să te bucuri de viață. Și mai este ceva, mult mai tragic, nu am facut un copil de teamă să nu ajungă pe străzi sau la orfelinat, în cazul în care banca ne-ar executa. Atunci mă intreb, de ce nu plec din România? Probabil o voi face! Aici nu am nimic, nici măcar o urmă de speranță.

OTP BANK

#078: Au trecut 8 ani...8 ani în care nu am mai trăit

Au trecut 8 ani... 8 ani în care nu am mai trăit, 8 ani în care am fost umilit, 8 ani în care am fost obligat să muncesc numai pentru bancă. Să nu mai spun că întreaga mea familie s-a îmbolnăvit din cauza stresului. Avem încă zâmbetul pe buze și încredere în ziua de mâine doar datorită fetiței noastre de 3 anișori, care ne dă putere să luptăm și să avem încredere că se va face dreptate, deși sănătatea nu ne-o va mai da nimeni înapoi și nici anii pierduți, ani din tinerețea noastră(...)

RAIFFEISEN

#041: Imi este imposibil să mai duc acest credit până la final. Aș putea rambursa creditul doar dacă aș mai trăi încă o viață.

Da! Am obosit să lucrez 12 ore pe zi numai pentru bancă, am obosit să îmi fie frică permanent că îmi pierd casa, am obosit! Sunt un om obosit, sunt o mamă obosită. Banca spune că daca mi-am plătit rata lunar, înseamnă că pot! Nu conteaza cum, dar pot. Așa a înțeles ea, nu contează că am fost client bun platnic. Pentru bancă am fost un client care poate și atât. Nu mai vreau această casă, nu mai vreau un credit niciodată. Nu mai vreau să fiu sclava băncii Raiffeisen Bank(...)

BANCA ROMÂNEASCĂ

#057: Au fost multe momente în care aproape am cedat. Momente în care preferam moartea unei astfel de vieți.

Am contactat banca de mai multe ori spunându-le că nu mai pot. Am primit mai multe răspunsuri, toate „deosebite”: „nu ne interesează, creditul dumneavoastră este asigurat, noi nu pierdem nimic dacă nu mai puteți să plătiți”, „găsește-ți alt job mai bine plătit”, „nu credem că aveți doar acest venit”. Am suportat criza economică, lipsa locurilor de muncă, creșterea cursului valutar. Au fost multe momente în care aproape că am cedat. Momente în care preferam moartea unei astfel de vieți. Zile de mizerie, de înjosire, cu foarte puține momente de bucurie. Am făcut tot posibilul pentru a-mi plăti rata. Am suportat totul singur(...)Știu ce înseamnă să fii sclav! Da, în secolul XXI am fost sclav în propria țară! Nu mai vreau! Este strigătul de ajutor al unei generații întregi. Către factorii de decizie: nu mai lăsați să fim îngenuncheați! Ajutați-ne să trăim cu demnitate! Nu vrem ștergerea datoriei. Vrem un ajutor din partea țării în care ne-am născut și în care alegem să trăim în continuare!

BANCPOST

#012: După ce am servit sub drapel și am reprezentat cu onoare și demnitate armata română, merit o soartă mai bună.

După 4 misiuni în teatrele de operațiuni...las moștenire fiului meu un credit în franci elvețieni. E de prisos să mai spun că nu am avut parte de concedii, că ne gândeam cu groază că începe școala și trebuie haine, rechizite etc pentru copil. Câte nopți nedormite, plâns și durere. Pentru ce? Pentru o casă? Nu am primit nicio ofertă din partea băncii care să mă ajute, doar că voi fi executat și cu asta basta(...)

Cred că, după ce am servit sub drapel și am reprezentat cu onoare și demnitate armata română, merit o soartă mai bună! Semnat, un cetățean care nu dorește decât să trăiască în liniște și cu demnitate în țara lui!

PIRAEUS BANK

#043: Avem nevoie să ne continuăm viața! Altfel, cine știe?!

Nu mai putem continua așa! Viața noastră este un coșmar! Faceți dreptate! Gândiți-vă că am fost înșelați, mințiți și păcăliți de cei de la bancă care erau și sunt dornici profit cu orice preț. De ce timp de 8 ani cei de la bancă neau hăituit și ne-au sunat zi și noapte când întârziam cu plățile pentru că nu aveam bani?! Noi am platit! Am plătit mult, banca nu pierde nimic! Sper să întelegeți că povara este doar pe umerii noștri. Avem nevoie să ne continuăm viața! Altfel, cine știe…?! (...)

VOLKSBANK

#075: Vrem să se facă dreptate! Înainte de a ajunge precum cei care s-au sinucis deja!

Sunt la limita disperării. Mai am puțin și împlinesc 60 de ani. Am devenit pensionar pe caz de boală pentru că m-am îmbolnăvit de inimă din cauza problemelor cu banca. Și soția mea este tot pensionară. Și ea a fost operată de cancer la sân în această perioadă, boală ce s-a declanșat tot din cauza stresului cu banca. Vrem să plătim ratele la un curs corect. Am vrut credit în lei, dar m-au înșelat spunându-mi că francul elvețian este cea mai stabilă monedă. Vrem să se facă dreptate! Înainte de a ajunge precum cei care s-au sinucis deja!