In lumi paralele. Oameni si politicieni

Sunt o persoana simpla. Un om oarecare care traieste intr-o tara de la marginea Europei. Care traieste intre doua lumi: a mea proprie si in cea reala. Imi place mult in lumea mea si sunt tentata uneori sa raman acolo.

In lumea mea, tara in care traiesc ar insemna in primul rand oamenii. Respectati, ajutati, indrumati, protejati, rasplatiti, incurajati, demni. In tara reala de la marginea lumii, oamenii sunt ultimul lucru care conteaza. Probabil ca inca mai sunt buni de ceva, cineva trebuie sa munceasca pentru banii altora, sa plateasca rate la banci, sa astupe gaurile negre din economie, sa faca o paine (painea inca nu se importa), sa li se mai stoarca cate ceva. Asta in cazul fericit in care mai au ce da. Daca nu, se ocupa vreun tehnocrat sa inventeze modalitatea de a stoarce. Din patru in patru ani, sunt chemati la vot, imbracati frumos, pentru a pune bazele unei noi ere de prosperitate pentru altii, simpli figuranti in marea punere in scena care se desfasoara ciclic in tara de la marginea lumii. Pentru a gira inca patru ani in care sa fie bataia de joc a politicienilor. Alesi de ei.

In lumea mea nu s-ar fi sinucis nimeni din cauza ratelor bancare. Este ingrozitor sa vezi cum Regele Soare din tara reala se plimba pe sub palmieri fara sa-i pese de oamenii disperati, dupa ce a avut grija sa intoarca legea darii in plata. Este insultator pentru oamenii din tara reala sa vada luxul afisat cu ostentatie prin diverse parti ale lumii de catre Perechea Aurita, in timp ce primii FAC FOAMEA pentru ca sa-si plateasca ratele umflate abuziv catre banci. In tara reala totul e intors pe dos: cei pe care i-ai votat si-au batut joc de increderea acordata si au luat-o la pas, pas cu pas, prin lume. Miroase urat acasa pentru ei! A saracie, a dezgust. Oamenii care se roaga pe la inaltele porti nu sunt oameni, sunt umbre (deranjante?), niste naivi care nu conteaza, niste fraieri care chiar cred ca ar putea calca peste umbra mareata a marii finante internationale. In umbra aia sta Regele Soare din Palatul Cotroceni, total umbrit si el. In lumea mea cineva care poarta numele de om nu ar putea, in ruptul capului, sa ramana indiferent la faptul ca alti oameni mor, MOR, din cauza bancilor. Va asumati ceva, mare Rege Soare din tara reala de la marginea lumii? Va asumati moartea, saracia, umilinta, destramarea familiilor, imbolnavirea oamenilor, copiii care spun ca se sinucid, moartea lenta fizica si spirituala a oamenilor care v-au votat? VA ASUMATI? NU! Va plimbati!

In lumea mea, parlamentarii nu ne-ar spune ca suntem prosti. Nu ne-ar trata drept prosti. Pe vremuri erau mai sinceri cei din vechea mea tara reala: eram prostimea si boierimea. Acum in tara reala suntem intr-o splendida originala democratie, in care ne rugam de un an pentru o lege simpla, legea conversiei. Dar nu pe placul celor care conduc Romania din umbra, ci pentru oameni. Dar, pana la legi pentru oameni, trebuie sa fie, in lumea reala, profituri pentru gulere albe de bancheri. Iar oamenii trebuie sa plateasca si sa inghita la nesfarsit promisiuni si minciuni ale celor pe care, desigur, i-au votat. Carne de tun. Subiect de bataie de joc. Manipulati. Mintiti. De catre o sleahta de parveniti cu iz mafiot avand ca unic scop sporirea si conservarea averilor obtinute pe cai dubioase. Dar stai ca in tara reala este an electoral. Incepe montarea decorului pentru marea reprezentatie teatrala cu final la urna de vot.

“Saracia este cea mai severa forma de violenta”, spunea Mahatma Gandhi. In tara reala suntem violentati continuu de catre cei “alesi”. Va asumati? Nu, vindeti si ne vindeti. Vindeti tot: pamant, paduri, ape, oameni, constiinte, idealuri. Ne vindeti bancherilor.

Coruptie, mafie, servicii, aroganta, prostie, megalomanie, prostitutie, abuz, caracatita, hotie, imoralitate, iresponsabilitate, sclavie.

M-am intrebat de multe ori ce v-ar putea salva de la stigmatul pe care deja il purtati, de a fi cei care au vandut si jefuit tara reala, de a fi cei care au ingropat viitorul nostru si pe cel al copiilor nostri aici, de a fi cei care ne-au izgonit spre alte tari pentru ca sa putem supravietui. Un singur raspuns am gasit: Omenie. Sa fii om, sa iti asumi sa fii om, cu tot ceea ce inseamna calitati morale: cinste, integritate, verticalitate. Da, stiu, suna desuet sa vorbesti de virtuti in ziua de azi in tara reala. Este chiar extrem. Sa fii om! In lumea mea se poate.

Daca nu, ramaneti asa, plimbati-va pe sub palmieri, pe Luna, mintiti si aruncati fraze pompoase in continuare. Nu mai convingeti pe nimeni. Veti fi aruncati la lada de gunoi a istoriei si veti ramane in amintirea oamenilor ca fiind nimicurile care au ingenuncheat o tara. Sau poate nu. Veti ramane doar cu atat: niste nimicuri!

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *