2016 – anul în care sperăm să fiți puși la respect

Bursa publică astăzi un articol intitulat “2016 – anul lansării obligaţiunilor ipotecare” de fapt un interviu cu Sergiu Oprescu, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor. Cum am fost fript de sistemul de cămătărie legiferată, supravegheat de BNR și (încă) tolerat de statul român, urmăresc cu atenție tot ce are legătură cu băncile. Citesc articolul și… încep să mă încrunt. Citesc și văd cum România încă mai permite bancherilor să fie aroganți, să disprețuiască clienții fără educație financiară, să ia la mișto Parlamentul… Înțeleg din ce în ce mai bine caracterizările bancherilor făcute de prof. Piperea și încep să înțeleg de ce folosește cuvinte precum „overlorzi”, „banci recalcitrante plus BNR”, „bancherii umbrei”, „lobby-isti si troli bancari” etc…

Așadar:

Reporter: Care a fost evoluţia sectorului bancar, în 2015?
Sergiu Oprescu: Cred că anul trecut a fost, în general, mai bun decât 2014, pentru bănci. A fost anul în care piaţa, cel puţin la nouă luni, a arătat profit. Vom vedea ce se întâmplă la sfârşitul anului, pentru că trimestrul al patrulea ar putea aduce unele elemente de noutate, în sensul că marea majoritate a băncilor se pregătesc pentru exerciţiul de testare a băncilor – AQR, care va fi exerciţiul important al acestui an.

2015 – anul în care am descoperit că peste 30 de români s-au sinucis din cauza băncilor. 2015 – anul în care a „explodat” cursul francului elvețian și s-a născut sloganul “Vreau ratele să îmi plătesc/Copilul din ce mi-l hrănesc?”. Și nu doar ăsta, ci și altele: “Vrem să plătim, dar cum ne-am înţeles!”, “DNA, DIICOT … de ce nu anchetaţi bancherii privilegiaţi?”, “Vrem bancherii cercetaţi, vinovaţii arestaţi!”, “Preşedintele fără glas … la probleme spune Pas!”, “Isărescu, fără demnitate / Ne-ai vândut la străinătate!” sunt câteva dintre sloganurile afişate românii care au protestat în 2015 faţa Guvernului. 2015 – anul în care statul român și-a bătut joc de românii înșelați de vorbitorii de banchereză, deținători de costume scumpe cu gulere albe și ceasuri de mii de euro… 2015 – anul în românii au gustat din „România lucrului bine făcut” și au constatat că și de data asta au fost intoxicați. Așadar, anul 2015, dramatic pentru consumatorii de credite în franci elvețieni, anul în care cuțitul le-a ajuns la os și i-a scos în strada de mai multe ori, este anul de care Oprescu și-ai lui se bucură. Tipic românește, să te bucuri de răul altuia… sau să profiți de asta.

Sergiu Oprescu: …În general, toate băncile vor trece prin exerciţiul respectiv, de transparentizare a sistemului. Cred că va fi unul extrem de util, care vine la sfârşitul unui ciclu. Se doreşte şi sper să se şi statueze încrederea în sistemul bancar

Târziu, dle bancher, v-ați gândit să vorbiți de transparentizare. Împrumutații în CHF au avut parte de jocurile voastre de culise, NETRANSPARENTE… de minciunile prin care ați promovat un produs toxic – creditul într-o monedă de refugiu (poate clienții s-au prins târziu de asta, însă „s-au prins” și sunt suficienți determinați să lupte cu voi până în pânzele albe). După toate astea, aveți mult de lucru pentru „încrederea în sistemul bancar”. Faceți oferte de conversie cu clauze abuzive, apoi căutați scuze ca să le retrageți pentru că vigilența unui avocat colaborator AURSF v-a descoperit…. Eu îmi voi educa copiii să vă privească cu suspiciune. Să vă privească exact așa cum sunteți – o speță de cămătari cu acte, care nu vă dați înapoi de la nimic când e în joc profitul vostru; care nu v-ați dat înapoi când a trebuit să aruncați în stradă familii de români, cum a fost cazul lui Oliver Neagoe, cărora apoi le urmăriți veniturile până la adânci bătrâneți… Îmi voi învăța copiii să facă tot posibilul să nu aibă de-a face cu voi. Pentru că nu sunteți prestatori corecți de servicii, pentru că vă credeți niște „zei” intangibili… sper însă ca anul ăsta să fiți doborâți și puși la respect. Să învățați că împrumtatul nu e o vacă de muls, ci un consumator care te arde când îi încalci drepturile.

Reporter: Cum a evoluat creditarea şi ce perspective are acest segment, ţinând cont de faptul că în Parlament se pregătesc anumite proiecte de lege care să vină în ajutorul consumatorilor, dar şi în contextul în care, din martie, trebuie să implementăm Directiva 17/2014 privind contractele de credit imobiliar?
Sergiu Oprescu: Din punct de vedere al cererii de produse bancare, trendurile care au început în 2015 ne aşteptăm să continue şi în acest an. Anul trecut sistemul a avut o creştere a originării creditului ipotecar de aproape 2,3 ori mai mare, ca volum lunar de credite noi ipotecare acordate, în noiembrie 2015 faţă de media lunară a anului 2008. Acest lucru arată că împrumutul ipotecar a fost unul din motoarele care a funcţionat în toată această perioadă….

Sigur că da, creditul ipotecar – nevoia omului după o locuință decentă, din care să nu fie scos afară când are chef proprietarul care fentează statul (nedeclarând veniturile din chirii) și care nu are habar că și chiriașul are niște drepturi – momeala care vă aduce vouă profit dar care a distrus viețile a mii de români. Unii s-au sinucis, alții s-au resemnat, alții au plecat din țară urând sistemul corupt și bolnav care i-a transformat în sclavii unor privilegiați în costume scumpe, protejați de BNR și de stat… O spun din nou, sper ca anul ăsta să fiți îngenuncheați, iar privilegiile voastre să înceteze brusc și dintr-o dată. Sper ca românii să înceapă să-și cunoască drepturile de consumatori și sper ca asociațiile de consumatori să obțină pentru românii împrumutați la bănci, aceleași dobânzi de care se bucură cetățenii altor state europene. Pentru că voi ați făcut măcel în portofelele românilor! Și asta afectează mii de copilași de cetățenie română.

Reporter: Ce oferte fac băncile, în tot acest amalgam de evenimente economice?
Sergiu Oprescu: Este clar că băncile trebuie să vină cu produse din ce în ce mai simple şi transparente în faţa clientului. Există acest proces de simplificare şi transparentizare a produsului.
Când noi gândim un nou produs, încercăm să fie cât mai simplu de transmis şi de înţeles. Cred că fiecare bancă îşi pune aceleaşi probleme când lansează un produs.
Consider că băncile vor fi în căutare de servicii suplimentare, pentru că marjele de venituri au fost erodate în această perioadă. Este nevoie ca băncile să vină cu servicii suplimentare, ca să-şi compenseze tăierea costurilor, pentru că sistemul bancar din ţara noastră şi-a tăiat costurile de maniera cea mai agresivă. În timp ce în ţări ca Polonia şi Cehia costurile cu angajaţii au crescut cu peste 10%, în România acestea au scăzut cu 17%. Toată lumea are sentimentul că noi pasăm asupra clientului toate costurile interne ale băncilor. Realitatea este că noi, ca sistem bancar, în primul rând ne-am ajustat costurile noastre mai mult decât orice alt sistem din regiune.

Vă contraziceți, dle bancher. Parcă era vorba că v-a mers bine, că ați făcut profit. Acum vă plângeți că ați tăiat din costuri și că nu sunteți suficient de bine plătiți… Bine nu dvs și nici cei ca dvs – ci pălmașii din spatele caseriilor, ofițerii de credite etc… Și oricum, ca să fiți plătiți, ar trebui s-o meritați. Și n-o prea meritați… Unii din oamenii voștri sunt aroganți, ridică tonul la clienți, cheamă Poliția pe spețe care nu au legătură cu Poliția, sunt incompetenți – greșesc numele clienților în adrese oficiale, nu trimit răspunsuri scrise la termen, sau când le trimit nu de puține ori bat câmpii… Transparență…? Din nou, cam târziu. Vreți să închideți grajdul după ce-a fugit calul? Vorbiți de transparență după ce ați „mazilit” mii de familii de români tocmai prin netransparență? Încă mai sunt români care tremură la gândul că în primăvară vor fi aruncați în stradă cu copii cu tot, din cauza executării silite – operațiunea la care se pare că vă pricepeți de minune. La negocieri nu vă pricepeți – voi excelați de fapt în trei aspecte:

1. înșelat clienții prin strategii de marketing care intră la practici comerciale incorecte /înșelătoare;
2. aroganță/tupeu/nesimțire;
3. executari silite. La astea sunteți campioni.

Marjele de venituri v-au fost erodate… Dar cum e cu veniturile noatre, ale împrumutaților, pe care voi, bancherii, le prădați pur și simplu? Cum e cu marjele NESIMȚITE care încă există la creditele ipotecare in franci (din care oamenii și-au cumpărat în 2007-2008 o primă casă), în timp ce la Prima Casă s-a impus 2%??? Despre astea de ce nu vorbiți? Tot marje sunt…

Reporter: Şi totuşi, sunt foarte puţine persoanele care se arată mulţumite de bănci…
Sergiu Oprescu: Cred că în orice piaţă există o majoritate tăcută, care este cvasi-satisfăcută. Un indicator pe care majoritatea băncilor mari îl calculează este acel “net promoter score”, realizat de companii independente de sistemul bancar şi care arată câţi dintre clienţi ar recomanda băncile respective. Acest indicator este destul de ridicat pentru România.

Această majoritate de care vorbiți, dle Oprescu, este acea majoritate a românilor dezinteresați… Dezinteresați de faptul că administratorul asociației de proprietari îi fură, dezinteresați de faptul că facturile sunt umflate, dezinteresați de faptul că în România majoritatea lucrurilor merg PROST! O majoritate care își vede de viața ei de zi cu zi, care habar n-are de drepturile care îi sunt încălcate, care e preocupată să meargă la serviciu și cu banii câștigați să se distreze, o majoritate neimplicată – ăștia sunt cei cvasi-satisfăcuți. Ia faceți un sondaj printre zecile de mii de împrumutați în CHF și publicați-l: dați-ne numele băncilor pe care aceștia le-ar recomanda… Vă spun eu – nu cred că există vreuna. În schimb, v-aș putea da nume de bănci urâte de clienți: Bancpost, Banca Românească, BCR, Raiffeisen, OTP, CEB, defuncta Volksbank, fosta Millenium… Urâte pentru netransparență, sclavagism modern, foloase necuvenite încasate prin intermediul clauzelor abuzive …

Reporter: Cum estimaţi că vor fi afectate băncile de prevederile Directivei 17, care urmează să fie implementată şi la noi?
Sergiu Oprescu: Sistemul bancar va fi afectat în următoarea perioadă de două forţe care vor modela, într-o formă sau alta, sistemul – pe de o parte de digitalizare, care este în continuă creştere şi care conduce la o personalizare a ofertei pe profilul de risc al fiecărui client şi, pe de altă parte, de reglementare şi legiferare.
Anul acesta vom fi afectaţi şi de AQR.
Directiva 17/2014 urmează să fie transpusă în legislaţia naţională în acest an. Cred că principala cheie în care trebuie citită Directiva este “creditarea responsabilă”. Aici, sistemul este pregătit. Încercăm să venim în întâmpinarea acestei provocări, care este un subiect şi pentru client, întrucât creditarea responsabilă este şi să spui “nu”. Sunt convins că vom ajunge la situaţii în care să avem reclamaţii de la client pentru că am spus “nu” în anumite cazuri. Ca bancă, trebuie să ştii câţi bani să dai şi cui, nu trebuie să dai mai mult, chiar dacă cealaltă parte poate doreşte mai mult.
Creditarea responsabilă înseamnă să identifici foarte bine nivelul de risc şi riscul clientului respectiv. Tot timpul trebuie să ai o buclă de feed-back, cu istoricul, cu ceea ce ţi s-a întâmplat şi, când te uiţi, să ştii cum abordezi această creditare responsabilă.
În plus, printre celelalte elemente din Directivă se arată foarte clar că ea nu trebuie aplicată contractelor existente deja la vremea respectivă. Este de urmărit dacă această transpunere se va face conform Directivei sau se va face cu elemente de “inovaţie locală”, care vor crea noi dispute şi tabere. Părerea mea este că nu ne fac bine aceste dispute pe termen lung, pentru că, în final, nicio economie din vest pe care noi o admirăm nu se dezvoltă în absenţa unui sistem bancar puternic. Un astfel de sistem presupune ca el să fie bine capitalizat, capabil să acorde împrumuturi, să se ducă pe termene din ce în ce mai lungi şi să crediteze segmente din ce în ce mai diverse ale economiei respective.

Creditare responsabilă… Acum vorbiți despre asta? După peste 30 de sinucideri? Și o faceți cu tupeu, aruncând iar pisica în terenul clientului, care trebuie să spună „nu”. Uite că au început să spună NU OFERTELOR CĂMĂTARE, NU OFERTELOR ÎNȘELĂTOARE – pe care le promovează acum Bancpost, OTP și Raiffeisen. Clienții au învățat lecția. Dvs. ce-ați învățat în tot timpul ăsta? Să faceți mișto de Parlament – „inovații” ziceți? De ce inovații? Pentru că s-ar putea să vă taie aripile? Pentru că s-ar putea să vă pună pumnul în gurile alea mari cu care înghițiți banii românilor? Vorbiți despre creditare responsabilă, dar vă referiți la client – „să identifici foarte bine nivelul de risc şi riscul clientului respectiv”. Dar despre RISCUL PRODUSULUI FINANCIAR, vorbim? Despre ticăloșia de a promova o monedă de refugiu, într-o piață needucată, nepregătită? Despre asta nimic? Și sigur că da, teama voastră cea mai mare: să nu se aplice nimic contractelor existente – de ce? Ca să puteți fura în continuare nestingheriți? Pentru că pentru omul de rând, tot furt se cheamă și când încasezi ceva în baza unor clauze abuzive… va să zică, dacă de la noii clienți nu mai puteți lua, că nu vă lasă Europa, la vechii clienți smulgeți-le pielea de pe ei…

În ce privește sistemul bancar puternic din economia din vest, v-am ruga, dle bancher, să faceți publice marjele de dobândă pe care le au ASTĂZI clienții acestor sisteme bancare puternice, împrumutați în perioada 2007-2008.


Reporter: Cum vedeţi prorogarea Legii insolvenţei persoanelor fizice?
Sergiu Oprescu: Noi, membrii Asociaţiei Române a Băncilor, am fost extrem de dezamăgiţi de faptul că a fost amânată intrarea în vigoare a Legii falimentului personal, pentru că aceasta rezolva câteva din problemele pentru care noi suntem sancţionaţi mediatic. Reglementarea vine şi în sprijinul clientului, întrucât el trece prin unele filtre, este asistat de un specialist şi noi avem garanţia că nu au loc fraude, iar la finalul etapei de filtrare ştim că avem de-a face cu o persoană pentru care pot fi făcute anumite lucruri, cum ar fi să fie ţinută o perioadă în carantină în conformitate cu legea şi inclusiv să rămână în casa respectivă.
Avantajul major al legii privind procedura insolvenţei persoanelor fizice faţă de Legea privind darea în plată este că după insolvenţă debitorul persoană fizică de bună credinţă poate rămâne în posesia bunului imobil care este adus în garanţie, pe când darea în plată înseamnă pierderea locuinţei de familie sau a terenului. Nouă ni se părea că Legea insolvenţei oferă o soluţie mai bună decât Legea dării în plată, asupra căreia nu mai doresc să mai revin, pentru că au fost destule discuţii pe subiect.
În acelaşi timp, am afirmat mereu că trebuie să fie pregătit sistemul administrativ şi judiciar din România pentru trecerea Legii insolvenţei persoanelor fizice, întrucât ea produce efecte operaţionale.
Mie mi s-a părut că managementul acestui proiect pe partea adminis¬trativă a fost unul deficitar.

Culmea ipocriziei – fraude… bancherul vorbește de fraudele persoanelor fizice. Cumva, asemănător cu „hoțul strigă «hoții»”? De ce faliment, domnule? Pentru că împrumutații de care vă temeți că vă vor pune cheile pe masă, câștigă suficient cât să își permită un credit… Problema nu e că au ajuns faliți, ci că VOI, BANCHERII, I-AȚI BĂGAT ÎN FALIMENT, prin înșelăciune, prin clauzele abuzive, prin tot felul de costuri de „frunze verzi”… Sigur că vă convine insolvența în detrimentul dării în plată. Darea în plată, așa cum a fost concepută și trimisă spre promulgare, v-a cam pus piciorul pe cap – s-o spunem p’a dreaptă. Nu că n-ați merita, după atâta jaf de care vă faceți vinovați și după atâtea vieți și destine distruse. Sunt sigur că în cuvintele mele se regăsesc mii de familii de români împrumutați în sistemul bolnav pe care-l reprezinți.

Reporter: Consideraţi că există riscul ca măsura bail-in-ului să fie aplicată şi la noi, acum, că a intrat în vigoare Legea rezoluţiei bancare, ce presupune inclusiv confiscarea depozitelor negarantate?
Sergiu Oprescu: Dacă nu ne facem singuri rău prin tot felul de legiferări populiste, sistemul bancar românesc este, astăzi, din punct de vedere al capitalizării şi al solvabilităţii, extrem de robust.
Fiecare punct din capitalul unei bănci poate fi transformat în zece puncte care intră în creditare. La un milion de euro capital înseamnă, simplist vorbind, zece milioane de euro acordate în credite. Băncile comerciale au acest factor de multiplicare, dimensionat administrativ şi reglementat de către banca centrală – singura care emite monedă -, ca să facă faţă la şocuri şi la riscuri.

Păi… ca să citez un clasic în viață, „decât a rușilor, tot mai bine așa…” – decât să fie românii sclavii voștri pe viață, mai bine o inițiativă „populistă” din punctul vostru de vedere, însă un tub de oxigen pentru mii de familii de români.

Cristian DAN
Admin GCCC

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *