Apel la umanitate catre clasa politica

Domnilor parlamentari,  stiu ca sunteti oameni, ca probabil aveti familii. Oameni care au o viata frumoasa, plina de bucurii. Am ales sa scriu din inima, sa-mi pun sentimentele pe tava, fiindca doar atat mi-a mai ramas.

Sunt unul dintre miile de imprumutati in franci elvetieni. Sunt unul dintre acei imprumutati care se afla la limita supravietuirii. O limita depasita de mult si caruia nu i-a mai ramas decat speranta. Sunt sigura ca stiti de grupul GCCC, un grup plin de oameni cu suflet mare, un grup care lupta pentru noi. Pentru ei si totodata pentru noi.

Va intreb, cat de greu poate sa fie sa citesti un e-mail? Cat de mult timp iti poate lua sa dai un raspuns? Dumneavoastră sunteti acolo in slujba poporului. Un popor care, se pare, e foarte usor de manipulat. Un popor care mereu va alege, dintre doua rele, raul cel mai mic.

Insa eu nu mai vreau sa aleg raul cel mai mic. Vreau ca dvs, politicul, sa luptati pentru interesele poporului, exact asa cum face domnul deputat Zamfir. Omul acesta a fost si este cu sufletul alaturi de noi. Am simtit asta si sunt sigura ca majoritatea celor in situatia mea simt si ei asta.

Domnule Tariceanu, de ce considerati dvs ca nu poate fi facuta o sesiune extraordinara pentru aprobarea Legii darii in plata? E oare mai importanta o lege antifumat, decat o lege care ar ajuta oamenii? Sunt o persoana tanara, insa ma simt ca la 100 de ani. Simt ca indiferent de cate ori vom apela la dvs mereu ni se va intoarce spatele. Mereu vor fi mai importante interesele dvs decat ale noastre.

S-a spus, la un moment dat, ca situatia celor imprumutati in franci elvetieni nu este grava. Ba da, este. Sunt oameni care s-au sinucis. Si se vor mai sinucide inca multi pana la aprobarea legii.

Va mai amintiti de acel cameraman, care s-a aruncat de la balconul parlamentului? Nu pot uita imaginea politicienilor aflati in sala! Erau socati, nu le venea sa creada ce vad. Domnilor, eu va spun cu sinceritate ca am trecut demult de limita suportabilitatii. Nu o data m-am gandit ca ar fi mult mai bine sa ma indrept catre o alta lume. Sa-mi veghez copiii altfel decat acum, prin spirit. Nu aveti de unde sa stiti cat de crunt poate fi sa iti privezi copiii de cea mai mai mica bucurie. Nu va puteti imagina ce inseamna sa iti auzi copilul mereu dorindu-si sa vada marea si sa il minti la infinit: la anul puiule, la anul!

Nu stiti cum este sa-ti deschizi frigiderul si sa fie gol. Nu stiti cum e sa nu mananci zile intregi, doar pentru a-ti putea hrani copiii.

Domnule Vasilescu, spuneati, la un moment dat, ca atunci cand banca te executa, trebuie sa-ti ofere o locuinta. Nu cred ca stiti despre ce vorbiti. Banca e in stare sa te puna sa-ti vinzi si sufletul, doar sa-si recupereze banii. Nici o secunda banca nu a lucrat in interesul meu. Ci doar in interesul ei.

Inima mea e ca un pietroi care curand se va sparge in mii de bucati. Se sparge in fiecare zi cate putin, cand simt mila oamenilor, atunci cand aud de situatia unui imprumutat in franci. Pentru noi lumina nu exista. Lumina e intuneric, fericirea e doar un cuvant. Fiecare zi care trece, inseamna o zi mai aproape de groapa.

Puteti oare sa raspundeti la o intrebare? Vi se pare normal ca bancile sa fie mereu deasupra tuturor? Ca bancile sa fie cele care conduc tara asta? Noi nu avem presedinte si parlamentari, noi avem CAMATARI, CRIMINALI. Da, criminali, fiindca ei ucid, din fasa, orice pot.

Domnule Presedinte, cat mai puteti sa va plimbati? Nu aveti copii, stim asta. Prin urmare degeaba spuneti ca intelegeti situatia familiei Bodnariu. Nu aveti cum. Copiii mei sunt nenorociti de banca. Copiii mei nu au acces la scoli bune, la haine, la minimul necesar. Copiii mei nu manaca mancare bio. Sa va mai spun ca ma rog mereu sa nu se imbolnaveasca? Fiindca nu vom avea nicio sansa sa facem nici un fel de tratament. Nu mai mintiti, nu aveti de unde sa stiti ce inseamna sa fii parinte. Ce inseamna sa te uiti in ochii unui copil si sa nu poti sa-i indeplinesti o minima dorinta. Copila mea isi doreste sa-si serbeze ziua impreuna cu prietenii ei. Puteti sa simtiti cumva durerea din ochii ei, atunci cand ii spun: nu se poate?

Domnilor, in momente ca acestea, imi vine sa tip, sa urlu si sa plec. Altundeva. In primavara vor fi executari in masa. Dar bineinteles ca nu va pasa. Nu va pasa, ca oamenii sunt tot mai tristi, mai depresivi. Nu va pasa ca oricand un alt om si-ar putea lua viata. Si au am avut ganduri din astea. Si uneori le mai am. Imi vin des in minte cand imi amintesc de executare, cand imi amintesc ca mama s-a imbolnavit din cauza mea, si ca in momentul executarii se va imbolnavi si mai tare. Imi vin in minte certurile din casa noastra, din cauza restantelor, banilor, ratei, neajunsurilor.

Tembelii se vor intreba de ce am facut copii. Fiindca mi-am dorit copii si fiindca ii iubesc mai presus de propria-mi viata. Si fiindca ei sunt speranta intr-o viata mai fericita. Insa copiii mei vor face parte din generatia care va nimici clasa politica.

Inchei, desi sunt convinsa ca nici macar nu va veti deschide inima asupra celor scrise. Si nici macar nu va pasa ca veti avea pe constiinta durerea a mii de familii.

Probabil cel mai intelept ar fi sa ne transformam si noi in niste ciobani….

Un debitor in CHF

Bancpost

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

6 comments

  1. Oare vreun angajat Bancpost, sau de la orice banca ar fi, a mutat un pai pentru a schimba in bine viata unui om, unei familii… ?

    Ne intrebam cu totii cum de politicienii nostri pot sa doarma bine noaptea…

    1. da, unul a miscat, mult, cat a putut, mai ales ca acel angajat a avut si un credit imens in chf…eu

      poate ca nu poate misca mai mult pentru ca risca sa se arunce de la balcon si el…cat de bancher e el…

      si nu sunt un bancher undercover, sunt doar bancher superindatorat in chf

  2. Mi s-a făcut rău. Mă regăsesc în tot ceea ce ați scris.Copiii mei suferă. Fetița mea cea mică m-a întrebat intr-o seară dacă este mult o mie de lei. I-am spus ca destul. Apoi m-a întrebat cât costă o casă. I-am explicat că mult mai mult. M-a mai întrebat ce facem dacă rămânem fără casă. Mergem la mamaie. Si la mamaie nu ne dă nimeni afară ??? Discuție cu un copi de 3 ani si jumătate. Când ea va crește mare, va ști tot ce nu ați făcut dragi bănci si dragi parlamentari. Nu i-ati dat șansa să simtă siguranță. I-ati explotat părinții ca pe sclavi si i-ati lăsat fără drepturi. Pentru ca asta faceti, ne lăsați fără drepturi, fara legi, fără protecție.

  3. bancpost e cea mai nesimtita banca! stiu ce vorbesc, pentru ca am credit si la alta banca ,am prieteni care au credite la alte banci,deci pot sa compar cum procedeaza bancpost in comparatie cu alte banci.Niste nesimtiti!

  4. la fel de nesimtiti sunt si cei din clasa politica ,cu mici exceptii,sunt oameni care nu stiu cum e sa nu ai ce pune pe masa,sa oferi copilului tau bucurii.Daca ar stii cum e sa traiesti de pe o zi pe alta ar privii lucrurile altfel!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *