Ciocoii vechi si iobagii noi

Ieri am fost la Comisia Juridica in Parlament. Motivul – acelasi. Celebra si minunata lege a darii in plata, care ne da insomnii si batai de cap de un an de zile. Se pot scrie deja compendii juridice, circula deja bancuri, se poate discuta la Radio Erevan despre asta. Se poate pleca in ocolul Pamantului la pas, fara teama ca, la intoarcere, se va fi terminat aceasta telenovela, in care Jose Armando, bancherul, care nu o iubeste deloc pe sclava Isaura, motiv pentru care a executat-o, i-a luat bordeiul si a adus-o la plantatia lui, acu se vede nevoit sa pecetluiasca decretul de eliberare a celei care urma sa-l slujeasca pe viata. Actorii din “Tanar si nelinistit”, cand vor termina filmarile, se pot pune linistiti la curent cu ultimele amendamente aduse de PSD pe sub masa, cu ultimele declaratii jenibile, vorba unui prieten, ale distinsului domn Vasilescu sau cu reterfelirea simbolului macroprudential. Bobby din “Dallas” va reinvia, dupa un vis de 50 de episoade al lui Sue Ellen, si va muri la loc, vazand ca legea e inca prin Comisii, pe la Iohannis, pe la CCR sau pe la Dark Vader. Timpul le rezolva pe toate!

Evident, am intarziat cu succes (boala cronica) si am reusit sa deranjez mii de persoane sa ma vare in sala.  Acolo, atmosfera de iarmaroc: oameni multi, adunatura pestrita, caldura, galagie, galceava. Zece mii de parti implicate, oameni afectati, habarnisti, politicieni si altele. Din tot acel amalgam iti sarea in ochi o categorie distincta: bancherii. Grupati cate doi, cate trei, vorbind cu mana la gura. Acri.

Ieri au fost toti. In afara de marele lor sef, erau toti acolo.

Imaginea face mai mult decat o mie de cuvinte, se spune. Imaginea de la fata locului, perceputa in mod direct, si mai mult. Acolo, la fata locului, incepi sa intelegi ce se intampla cu domnii astia. Fizionomiile lor explica. Mimicile deslusesc ce e cu ei. Ochi mici si nesinceri, guri cu colturi lasate, schimonosite de aroganta, nasuri coroiate, azvarlite intr-un vant al grandorii pe care numai ei il simt, mereu strambate a dezaprobare, gesturi sfidatoare, cuvinte grele si nepotrivite. O imagine grotesca, neplacuta.

Usor, usor, urmarindu-le comportamentele curioase, incepi sa incropesti paralela. Vezi revolta si lamentarea acestor incravatati, ajunsi mari si tari in tara lui Papura Voda, desi si o papura comunica mai mult decat actualul voda. Incet, gulerul alb, scrobit, asortat cu costumele jignitor de scumpe, se asociaza cu pulpanele boierilor de odinioara. Pe cefele groase, de bulgaroi eminescieni, ti se pare ca zaresti cusme opulente, blazoane sfidatoare ale unei nobleti autoinventate. Te gandesti ca teama de a nu ramane fara banet mult se trage din oroarea boierimii deposedata de Cuza si Kogalniceanu de averile stranse de generatii. Panica de a nu ramane fara drept de viata si de moarte asupra unor amarati s-a raspandit ca focul printre ei, asa cum boierii se temeau ca iobagii vor deveni liberi, iar pamanturile lor vor ramane nemuncite si orgoliul nevindecat in veci.

Deodata, vezi noua generatie de boieri. Coborati din calestile scumpe de zeci de mii de euro, acestia au venit cu jalba in protap la domnie, speriati de vremurile schimbatoare. Boieri batrani si tineri, ai pamantului sau venetici. Nu mai e nimic sigur, Maria Ta! Iobagii ridica pretentii! Ne contesta dreptul la ocarmuire! Nu mai dau dijmuiala, ne injura cand ii biciuim, nu mai vor sa munceasca cum le cerem, dupa legea pamantului! S-au puturosit! O parte din dregatorii tarii nu ne mai asculta, am ajuns rau Maria Ta, vor sa legiuiasca pentru iobagime, desi le-am poruncit altfel.

Ii privesti, bucata cu bucata, si incepi sa intelegi cum au ajuns aici. Ne explica Nicolae Filimon: de jos si prin inselatorie. Nu le-a fost usor deloc. Treapta cu treapta au urcat intru propasirea personala. Si cat de grea a fost fiecare treapta! Numai ei stiu! De mici au visat, si visul li s-a implinit: toti s-au facut, cand au ajuns mari, niste Dinu Paturica de succes. Palmasi fiind, cand dadeau credite prin care au nenorocit oameni, aveau grija sa fie pe primul loc, altfel nu puteau ajunge sefuti. Cand au ajuns sefuti, au avut grija sa dea bine in ochii sefutilor mai mari, ei si nu altii, cu scop unic de a le lua locul. In acelasi timp, au pazit cu vigilenta atroce ca alti palmasi sa nu ii submineze, cum au facut odinioara chiar ei. Un lant trofic bolnavicios care i-a dezumanizat treptat, pe masura ce i-a impins in varful sau, calcand pe cadavre. Si iata-i aici, in fata tuturor, aparandu-si privilegiile cu greu castigate.

Despre asta vorbim, de fapt. Tot haosul creat de aceasta protipendada invechita, lamentarile acestor domni depasiti de mult timp de realitate, asta ascunde. Pierderile lor reale, materiale, provocate de lege, vor fi nesemnificative. Mai inventeaza un comision, daca e cazul, si se rezolva. Oricum il inventau. Problema lor catastrofala tine de atitudine si de educatie. Si de apararea unor “valori” care li s-au inoculat in lungi sedinte in care li s-a spus ca ei sunt conducatorii supremi, iar restul lumii trebuie doar sa-i deserveasca. Ca sunt continuatorii unei civilizatii desavarsite, ai unei categorii elitiste de oameni superiori care s-a desprins de mojicime in decursul a multe generatii, prin munca asidua, perioada in care toata suflarea banchereasca a conlucrat din greu sa-si croiasca o retea nobila de privilegii. Si acum li se contesta dreptul acesta.

Lucrul asta ii devasteaza. Nu inteleg ca Domnia nu mai pleaca urechea la jelaniile lor. Ca apucaturile de Inalta Poarta ale celor ce unelteau impreuna cu ciocoii impotriva multimii au fost inlocuite de comportament democratic, menit sa ii puna cu botul pe labe. Ca urmare, ameninta cu tradarea, cu schimbari de domnitor si de sistem. Ochii li se fac si mai mici, gurile li se stramba si mai mult, gulerele devin si mai tepene. Prapastia dintre ei si lumea reala se mareste. Nu inteleg ca vremile s-au schimbat. Ca Dinu Paturica a disparut la fel ca boierul pe care l-a sapat: in mizerie si uitare. Desigur, nu inainte de a fi nenorocit multi oameni.

Asteptam in curand un alt episod al foiletonului. Iobagii au rabdarea in sange. Dar si revolta!

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

4 comments

  1. Trebuie sa ajunga asemenea articole in toata presa. Distribuire maxima. Acest articol l-am acceptat ca pe o ploaie de vara, dupa doua luni de seceta !!! #vremdreptate !!!

  2. Vor lua dupa ei in nefiinta si spirit tot raul pe care l-au cladit si pe care il intretin!!
    Nici macar nu isi dau seama ca ei isi fac rau lor, nu noua!
    Cand vor da socoteala, doar asta va conta, raul pe care si l-au facut prin noi.
    Asa sa-i ajute Dumnezeu!!!
    IAR NOI SA FIM UNITI

  3. Obida si injosirile pe care le-am indurat nu le vom uita in zeci de ani, nici daca ne-ar dea inzecit de cat le-am dat noi. Desi nu pot, caci ne-au inselat si le-am dat tot ce aveam mai scump: tineretea noastra si nevinovatia copiilor nostri, care au crescut in nevoi, din pricina lacomiei nemarginite ale acestor ticalosi. Iadul de le-ar fi pedeapsa si parca tot n-ar fi destul. Injunghiati precum niste caini, ca bancherul K al lui Kafka, si tot n-am fi razbunati. Pacat de sangele nevinovatilor si rusine clasei politice ce-i tradeaza pe copiii nostri. Sa putreziti acolo unde va este locul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *