Cum a majorat OTP Bank dobanda clientilor peste valoarea Libor CHF si nu a mai redus-o dupa aceea, odata cu scaderea Libor

Clauzele abuzive din contractele de credit, pe intelesul tuturor: Cum a majorat OTP Bank dobanda clientilor peste valoarea Libor CHF si nu a mai redus-o dupa aceea, odata cu scaderea Libor

Un proces initiat de o persoana care a obtinut de la OTP Bank un credit in franci elvetieni cu dobanda variabila, in functie de indicele Libor CHF, releva ca in momentul in care acest indice a crescut foarte putin, cu 0,08 puncte, banca i-a majorat clientului dobanda cu 1,29 puncte.

Insa atunci cand Libor a scazut de la 2,7% la 1,9%, iar apoi la 0,4% in 2009, banca nu a mai redus, la randul sau, dobanda clientului, asa cum se angajase in contract, ci a mentinut-o la acelasi nivel, astfel incat omul a dat banca in judecata, castigand atat la Tribunalul Bucuresti cat si la Curtea de Apel.

Sa vedem insa acest caz in detaliu, asa cum a fot consemnat de judecatori:

In ianuarie 2008, D.T. a luat de la OTP Bank un credit de nevoi personale cu ipoteca in franci elvetieni, in valoare de 100.000 CHF, pe o perioada de 300 de luni, cu o dobanda de 5,7%. Conform contractului de credit emis de banca, “Dobânda este variabila în conformitate cu politica bancii. Dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de catre banca, luând în considerare valoarea dobânzii de referinta pentru fiecare valuta (ex.: EURIBOR (Eur)/LIBOR (CHF)/RUBOR (RON) etc.), fara a exista consimtamântul clientului”.

Clientul s-a plans Tribunalului Bucuresti ca in contract nu era mentionata componenta efectiva a dobânzii, dar din informatiile scrise furnizate de banca ulterior, a rezultat ca dobânda este suma a doua elemente: marja bancii (compusa din costurile acesteia si profit) + valoarea indicelui de referinta – LIBOR, în cazul de fata.

Asadar, la momentul semnarii contractului, ianuarie 2008, situatia se prezenta astfel: dobânda: 5,7% pe an, compusa din: valoarea LIBOR – 2,6964% plus marja bancii – 3,0036%.

Banca si-a mintit clientul prin omisiune

Dupa patru luni de la semnarea contractului, precizeaza clientul, banca i-a modificat unilateral nivelul dobânzii, specificând în scris, printr-o notificare din 12 mai 2008, ca majorarea nivelului dobânzii, este „generata de cresterea dobânzilor de referinta pe piata financiar-bancara”, omitând însa sa informeze ca si-a majorat si propria marja.

Astfel, ca urmare a modificarii dobânzii, în mai 2008 dobânda majorata era de 6,99%/an din care: valoarea LIBOR – 2,7815% si marja majorata a bancii: 4,2085% (fata de valoarea initiala de 3,0036%).

Banca a mentinut si ulterior dobanda de 6,99%, în pofida faptului ca indicele de referinta LIBOR a avut o evolutie descrescatoare începând cu luna noiembrie 2008 (1,9666%), ajungând la o scadere dramatica în martie 2009 (0,43561%), iar în octombrie 2009, cand clientul a data banca in judecata, ajunsese la 0,30%. Ceea ce ar fi impus si diminuarea corespunzatoare a ratei dobânzii, conform prevederilor contractuale si legale, s-a mai plans clientul OTP Bank judecatorilor de la Tribunalul Bucuresti.

Judecatorii au dat dreptate clientului, constatand urmatoarele:

Începând cu data de 12.05.2008, pârâta (OTP Bank) a majorat dobânda de la 5,7% cât era prevazuta la clauza 5.1 din contract, la 6,99%, invocând “cresterea dobânzilor de referinta pe piata financiar-bancara”.

La data la care banca a majorat dobânda, valoarea indicelui LIBOR CHF (indice în raport de care se stabileste valoarea dobânzii pentru împrumuturile acordate în franci elvetieni, indice avut în vedere de altfel si de banca la majorarea dobânzii conform adresei nr.16978/29.05.2009) era de 2,7815.

Cum valoarea indicelui LIBOR CHF la 3 luni la data încheierii contractului de credit era de 2,6964, astfel cum rezulta din adresa nr.16978/29.05.2009 emisa de banca, se constata ca banca a înteles sa majoreze dobânda cu încalcarea clauzelor contractuale, aplicând o majorare de 1,29% desi indicele LIBOR CHF la 3 luni avut în vedere crescuse doar cu 0,0851%.

Mai mult, desi valoarea indicelui de referinta LIBOR CHF a scazut constant începând cu luna noiembrie 2009 ajungând la o valoare mai mica de un punct, banca a mentinut valoarea dobânzii la 6,99%.

Judecatorii au stabilit ca dobanda OTP Bank trebuie sa fie de 3% (marja fixa a bancii plus LIBOR CHF)

Tribunalul Bucuresti a emis in consecinta o decizie in favoarea clientului, iar OTP Bank a fost obligata sa recalculeze nivelul dobânzii, dupa urmatoarea formula: marja bancii fixa în valoare de 3,0036%+valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni, care a ajuns la valori foarte mici, aproape de 0 (in jur de 0,02%).

Banca a mai fost obligata sa precizeze si sa actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act aditional cuprinzând: a) precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora. b) modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în functie de indicele de referinta LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al partilor, modificarea urmând a se produce atât in sens crescator, cat si in sens descrescator, în functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR.

Curtea de Apel Bucuresti: banca era obligata de lege sa modifice dobanda exclusiv in functie de variatiile indicelului de referinta, atat in sus cat si in jos

Hotararea Tribunalului Bucuresti a fost confirmata de Curtea de Apel, sectia a V-a Civila, prin decizia nr. 27 din 23.01.2012, in dosarul nr.48837/3/2009.

Judecatorii procizeaza ca potrivit legilor in vigoare, banca avea obligatia de a modifica dobanda periodic, atat in sens crescator cat si descrescator, exclusiv in functie de variatiile indicelui de referinta si independent de vointa bancii.

Curtea de Apel: „Conform articolului 93 lit.g din O.G. nr.21/1992 modificata prin OUG 174/2008 privind protectia consumatorilor, banca are obligatia de a modifica dobânda periodic, atât in sens crescator cat si descrescator, exclusiv in functie de variatiile indicelui de referinta, independent de vointa bancii.

Deci singurul element variabil din componenta dobânzii, conform legii, este indicele de referinta. Marja bancii este un element fix din cadrul dobânzii, stabilit la momentul acordarii creditului, ce nu poate fi modificat in mod unilateral de catre banca pe parcursul derularii creditului.”

Iata motivatia Curtii de Apel:

“Cu privire la dobânda variabila si elementele componente, Curtea retine urmatoarele:
Dupa cum s-a aratat, în contractul de credit, la data semnarii, a fost prevazuta in sarcina clientului, plata unei dobânzi variabile de 5,7%/an (art. 5, pct. 5.1.).
In contract nu este mentionata componenta efectiva a dobânzii, dar prin informatiile scrise furnizate ulterior, Banca a comunicat ca: dobânda este suma a doua elemente: marja bancii (compusa din costurile acesteia si profit) + valoarea indicelui de referinta – LIBOR, in cazul dat.
Astfel, aceasta formula de calcul a dobânzii variabile (marja + LIBOR) a fost confirmata de pârâta inclusiv in cadrul sedintei publice din data de 10.11.2010.
În ceea ce privesc elementele componente ale dobânzii, Curtea retine ca marja bancii (sintagma consacrata de doctrina si legislatia din domeniul bancar) se compune din cheltuielile si profitul bancii, fapt recunoscut de banca in adresa sa emisa sub nr. 19758/26.06.2009.
Dobânda include cheltuielile si profitul Bancii, conventional numite “marja bancii”, deoarece dobânda reprezinta pretul contractual stabilit, pe care clientul îl achita bancii in schimbul împrumutului. Orice pret contractual include profitul vânzatorului (banca), precum si cheltuielile pe care acesta le efectueaza pentru achizitionarea produsului (banii) pe care îl pune la dispozitia cumparatorului.
Asadar, marja bancii concretizeaza vointa bancii (in special, profitul acesteia).
Indicele LIBOR este o dobânda de referinta a carei valoare se stabileste de catre Asociatia Bancherilor Britanici, independent de vointa bancii sau a clientului, fiind utilizat de catre institutiile bancare de pretutindeni pentru a determina variatia ratei dobânzii pentru creditele acordate in franci elvetieni.
In concluzie, dobânda variabila = marja bancii (compusa din costurile si profitul bancii) + indicele de referinta LIBOR (actualizat periodic).
Cu toate acestea apelanta parata a sustinut ca marja bancii nu era un element component al dobânzii variabile la data contractarii aratând ca marja a fost introdusa ulterior, abia prin O.U.G. 50/2010.
Curtea urmeaza a respinge si aceasta motivare întrucât, asa cum s-a aratat la fondul cauzei la momentul contractarii creditului reclamantul a fost informat si a acceptat prin semnatura politica bancii de modificare unilaterala a dobânzii în functie de variatia indicelui de referinta Libor, si în nici un caz în functie de variatia marjei Bancii.
Ca atare nu se poate retine ca Banca avea dreptul de a modifica dobânda din contractul încheiat cu reclamantul prin stabilirea unei marje cu o valoare mai mare decât cea care rezulta din clauzele 5.1 si 5.2 din contract.
Asadar instanta a înlaturat sustinerile apelantei în sensul ca marja era inexistenta înainte de OUG nr. 50/2010, întrucât anterior acestui act normativ, cu adresa nr. 19758/26.06.2009 banca a comunicat reclamantului ca: “creditele acordate persoanelor fizice au în prezent definite dobânda în functie de formula indicator de referinta 3 luni + marja bancii.
În ceea ce priveste variatia dobânzii, dispozitiile art. 5 pct. 5.2. din contract: “Dobânda este variabila in conformitate cu politica Bancii. Dobânda curenta poate fi modificata in mod unilateral de catre Banca, luând in considerare valoarea dobânzii de referinta pentru fiecare valuta (ex: euribor (eur) / libor (chf) / RUBOR (RON) etc.), fara a exista consimtamântul clientului.”
Principalele prevederi legale aplicabile protectiei consumatorilor sunt O.G. nr. 21/1992 (modificata prin O.U.G. 174/2008).
Asadar, conform prevederilor contractuale si ale articolului 93 lit.g din O.G. nr.21/1992 modificata prin OUG 174/2008 privind protectia consumatorilor pârâta are obligatia de a modifica dobânda periodic, atât in sens crescator cat si descrescator. exclusiv in functie de variatiile indicelui de referinta, independent de vointa bancii.
Deci singurul element variabil din componenta dobânzii, conform contractului si legii, este indicele libor.
Marja bancii este un element fix din cadrul dobânzii, stabilit la momentul acordarii creditului, ce nu poate fi modificat in mod unilateral de catre banca pe parcursul derularii creditului.
Întrucât din mai 2008 pâna la pronuntarea sentintei atacate reclamanta a achitat o dobânda majorata de 6,99 % în conditiile în care indicele de referinta Libor a scazut în martie 2011 de 0,17 %, rezulta ca dobânda a fost marita discretionar, in conditiile unei cresteri nesemnificative ale LIBOR, si mai apoi a fost pastrata la un nivel majorat, in pofida scaderii constante a valorii LIBOR.
Sustinerea cuprinsa la pct. 4 din apel, in sensul ca O.U.G. 174/2008 “nu a obligat creditorii sa ia masuri pentru implementarea prevederilor” acestui act normativ, urmeaza a fi înlaturata întrucât actul normativ mai susmentionat este imperativ si aplicabil tuturor contractelor de credit inclusiv celor ce se afla deja în derulare la data intrarii în vigoare (decembrie 2008).
Ca atare, din decembrie 2008 Banca ar fi trebuit sa se supuna prevederilor imperative ale legii si sa modifice dobânda exclusiv in functie de variatiile indicelui LIBOR, independent de vointa sa proprie.
Fata de aceasta împrejurare Curtea în temeiul articolului 296 Cod procedura civila a respins apelul ca nefondat.”

Sursa articolului: bancherul.ro

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *