CURTEA CONSTITUȚIONALĂ ȘI CARACTERUL NEDISCRIMINATORIU AL LEGII DE CONVERSIE DOAR A CREDITELOR DIN CHF IN LEI LA CURSUL ISTORIC

Marti, 18 octombrie 2016, Parlamentul Romaniei a adoptat cu unanimitate de voturi legea de conversie a creditelor din CHF in LEI la cursul de la data acordarii.

Consecinta directa si imediata a adoptarii legii, deloc spre surprinderea unora, a constat in etichetarea drept „obraznici” si „maniaci” a imprumutatilor in CHF si a condus la inceperea unei relatii de dusmanie intre “profitorii” care si-au luat un credit in CHF si debitorii in euro, mergandu-se pe principiul „lege doar pentru unii”.

Neprovocat de debitorii in CHF, conflictul a fost alimentat si de o serie de emisiuni televizate si articole de presa, mai mult sau mai putin manipulatoare, insa in cadrul carora se facea referire la caracterul discriminatoriu al legii de conversie care se aplica strict pentru creditele in CHF. Din pacate, argumentele prezentate si evocate in spatiul public pe acest aspect au fost nu doar puerile, ci de-a dreptul rau intentionate, prezentand “dovezi” mincinoase si limitandu-se la a prezenta faptul ca si cursul leu-euro s-a majorat cu circa 20-40% fata de momentul acordarii imprumutului, iar acum debitorii in CHF ar beneficia de un avantaj/privilegiu, fapt care ar incalca art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei („Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”).

Vom prezenta in cele ce urmeaza:
(I) Diferenta esentiala intre creditele acordate in CHF si creditele in EURO, aspect care va scoate in evidenta caracterul necesar al legii de conversie strict pentru creditele in moneda elvetiana
(II) Argumente pentru sustinerea caracterului nediscriminatoriu al legii prin prisma deciziilor date de Curtea Constitutionala a Romaniei
(III) Concluzii

(I)  Spre deosebire de creditarea in moneda EURO sau alte valute:

a) Creditele in CHF au fost vandute utilizandu-se practici comerciale inselatoare, interzise prin Legea 363/2007 care a transpus in dreptul intern Directiva 2005/29.

b) Creditarea in CHF a fost o inginerie financiara (detalii aici: http://contrabanci.com/clienti-contra-banci/parlamentul-pus-capat-asasinatelor-economice-comise-de-banci-asupra-imprumutatilor-franci-elvetieni/). Cu foarte putine exceptii, imprumutatii au primit efectiv euro sau lei, CHF fiind doar moneda scriptica a contractului, la al carei curs se calculeaza ratele. In cazul creditelor in euro, s-a contractat euro si s-a primit euro.

c) Cursul de schimb LEU-CHF se stabileste prin dubla raportare: 1) cotatia EURO-CHF la nivel international si 2) in functie de cursul LEU-EURO stabilit prin cerere si oferta in Romania. Cu toate acestea, creditele in CHF au fost promovate si vandute ca fiind credite in “cea mai stabila moneda”, “moneda unei tari puternice si prospere”.

d) Creditarea in CHF are un caracter premeditat, bancile din Romania care au acordat credite netinand cont de avertizarile Bancii Nationale a Elvetiei, venite inca din 2006, care prezentau francul elvetian ca fiind o moneda de refugiu ce tinde sa se aprecieze puternic in momentele de criza. In schimb, bancile au promovat aceste produse ca fiind sigure si extrem de stabile, incalcand obligatia legala de informare si consiliere a clientilor.

e) In 2011, Banca Nationala a Elvetiei a impus un curs de schimb fix, de 1,2 franci elvetieni pentru un euro. Uitandu-ne cu regret in urma, este mai mult decat evident ca leul urma sa se deprecieze in raport cu moneda elvetiana. Bancile, profesioniste si “diligente”, nu doar ca stiau acest aspect si ca aveau obligatia de a informa si consilia clientul, dar au si propagat in spatiul public ideea ca leul se va aprecia in raport cu moneda elvetiana.

f) “Creditarea in CHF este o NE-BU-NIE/O ACTIVITATE IRESPONSABILA” conform declaratiilor facute de BCR si BRD aproape de finalul creditarii in CHF din Romania. In antiteza cu cele doua mari banci care nu au acordat credite in CHF, Raiffeisen Bank declara public ca este constienta de riscurile aferente creditarii in CHF (riscuri pe care nu le-a prezentat si clientilor), dar nu doreste sa piarda din cota de piata. In concluzie, acestea sunt dovezi suplimentare asupra lipsei bunei-credinte a bancilor, care, desi cunosteau riscurilor la care sunt supusi debitorii, nu i-au informat si nici consiliat. Cine a fost, in acest caz, lacom?

g) Creditarea in CHF a fost “sanctionata” de catre instantele de judecata prin circa 45 de decizii definitive de inghetare a cursului Leu-CHF la valoarea de la momentul acordarii creditului, respectiv prin alte 110+ sentinte pe fond.

Un aspect important de subliniat este faptul ca NU cresterea cursului de schimb a reclamat necesitatea acestei legi de conversie, ci modul in care au fost vandute creditele in CHF catre clienti – cu incalcarea legii.
(II) Decizii ale Curtii Constitutionale care demonstreaza caracterul nediscriminatoriu al legii de conversie doar a creditelor din chf in lei la cursul istoric

Decizia 86/2003

Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate asupra art. 8 din Legea 543/2002 care impunea drept criteriu pentru acordarea gratierii colective (= iertarea partiala sau totala a pedepsei) existenta unei “hotarari judecatoresti definitive pronuntate pana la publicarea legii 543/2002 in Monitorul Oficial”. Cel care a ridicat exceptia arata ca acest text de lege ar incalca articolul 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei: „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”.
Curtea a retinut ca acel criteriu impus prin lege – existenta unei hotarari judecatoresti definitive – este determinat de o serie de evenimente neprevazute si neimputabile persoanei condamnate (spre exemplu: in cazul in care avem 2 persoane care au savarsit o fapta penala (coautori) este posibil ca unul sa fie condamnat printr-o hotarare judecatoreasca pana la data publicarii legii 543/2002 in Monitorul Oficial si sa beneficieze astfel de gratiere, iar cealalta persoana, nefiind condamnata definitiv printr-o hotarare judecatoreasca din cvarii motive, nu va beneficia de iertarea pedepsei, ceea ce conduce la o inegalitate de tratament juridic), si constata ca impunerea acestui criteriu, aleatoriu si exterior comportamentului persoanei condamnate de care depinde acordarea clementei, incalca art. 16 alin. 1 conform caruia “in situatii egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit”.
“Situatiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational. Aceasta solutie este in concordanta si cu jurisprudenta constanta a CEDO, conform careia orice diferenta de tratament, facuta de stat intre indivizi aflati in situatii analoage, trebuie sa isi gaseasca o justificare obiectiva si rezonabila (a se vedea Cauza Marckx contra Belgiei, 1979)”
Curtea Constitutionala arata ca un criteriu obiectiv in aceasta speta nu este existenta unei hotarari judecatoresti definitive, ci ar putea fi data initierii proiectului de lege.

Decizia 685/2012

Curtea Constitutionala a fost investita sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin (2) din Anexa VI din Legea-cadru 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
Prin introducerea articolului 7 personalul din justitie, spre deosebire de celelalte categorii de salariati, daca era nemultumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, puteau sa se adreseze instantelor de judecata, insa hotararea pronuntata era una irevocabila, consecinta fiind aceea a imposibilitatii supunerii hotararilor unui al doilea grad de jurisdictie, respectiv recursului.
Curtea a retinut ca “violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale,  fara sa exista o motivare obiectiva si rezonabila sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite.”

Raportat la aceste criterii, precum si la materia avuta in vedere, respectiv salarizarea si drepturile ce decurg din acestea, Curtea apreciaza ca, in prezent, diferenta de tratament juridic dintre personalul din justitie si celelalte categorii salarizate din fonduri publice nu mai este justificata in mod obiectiv si rational. Acestea fiind, interdictia personalului din justitie de a apela la un al doilea grad de jurisdictie in litigiile privind drepturile salariale este lipsita de temei obiectiv si rezonabil care sa justifice diferenta de tratament juridic.

 

Decizia 164/2013

 

Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate asupra art. 257 alin. (2) litera e) raportate la dispozitiile lit. a)-d) si f) din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.
In concret, aceste dispozitii legale enumera veniturile asupra carora se datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate. Daca, spre exemplu, Xulescu obtinea venituri din inchirierea unui apartament, dar in acelasi timp era si salariat, atunci Xulescu platea contributia de sanatate doar pentru veniturile obtinute in calitate de salariat.
Daca Yulescu era salariat, dar in acelasi timp era si pensionar, in acest caz Yulescu platea contributie la sanatate atat pentru veniturile obtinute din salariu, cat si pentru veniturile obtinute din pensie.

“Curtea a aratat ca principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. De asemenea, Curtea a mai precizat ca un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational.”

“Prin urmare, pentru a aprecia daca in cauza a fost incalcat principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, Curtea urmeaza a stabili daca tratamentul juridic diferentiat instituit de textul de lege ce face obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate avea o justificare obiectiva sau rezonabila”.

Curtea a constatat neconstitutionalitatea articolului 257 alin. (2) litera e.

 

Decizia 681/2014

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate (articolul din lege contestat) este art. 55 alin. (4) lit. k1 din Codul Fiscal care enunta faptul ca veniturile din salarii realizate de catre persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat NU sunt impozabile.

Cel care a sesizat Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate este incadrat in grad de handicap accentuat (diagnosticat cu scleroza multipla) si realizeaza venituri din profesii liberale – exercita profesia de avocat.

“Curtea apreciaza ca facilitatile fiscale conferite de legiuitor au fost acordate tocmai in considerarea calitatii de persoana cu handicap grav sau accentuat, si nu in functie de sursa veniturilor realizate, asa incat de aceste facilitati fiscale ar trebui sa beneficieze toate persoanele aflate in aceasta situatie”.

“Curtea constata ca se instituie o situatie discriminatorie in cadrul aceleiasi categorii de persoane care este contrara principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, prevazut la art. 16 alin. (1) din Constitutie. ”

 *** Prezentarea succinta a situatiei de fapt si a argumentelor care au stat la baza deciziilor Curtii Constitutionale au menirea de a ne arata intregul context in care Curtea s-a pronuntat. Dupa cum observam, situatiile nu sunt deloc apropiate de speta noastra – legea de conversie, insa extragem informatii importante despre principiul egalitatii si nediscriminarii si contextul in care Curtea a declarat anumite texte de lege drept neconstitutionale, incalcand art. 16 alin. (1) din Constitutie.

 

(III) Concluzii

1) Pentru ca un tratament juridic diferit pentru situatii similare sa nu fie considerat discriminatoriu este necesara existenta unui criteriu obiectiv si rational, dincolo de aprecierea exclusiva a legiuitorului.

Criteriul obiectiv reprezinta acea apreciere care are insusirea de a reda realitatea in mod netrunchiat. Rationalul tine de capacitatea persoanei de a lua o decizie potrivita, gandita si chibzuita.

In acest sens a avut o interventie televizata dl Asztalos Csaba Ferenc, membru al Colegiului director in cadrul Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (sursa B1TV) :

“Se poate face o analiza daca aceasta masura incalca sau nu principiul egalitatii si nediscriminarii. Sigur, revine Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra acestui fapt. Dar putem sa vorbim de discriminare atunci cand unor situatii comparabile li se aplica o masura diferita pe baza unui criteriu. Si aici ramane de vazut daca cei care au luat credite in CHF sunt in situatie comparabila cu cei care au luat credite in alte valute. Nu sunt specialist in zona financiar-bancara, dar contractarea creditului in CHF a ridicat o problema de predictibilitate a cursului si o lipsa de informare corecta a clientului din partea furnizorului de servicii bancare la momentul respectiv. Ramane la latitudinea legiuitorului sa decida daca si in cazul creditelor contractate in celelalte valute se pune problema existentei acelor circumstante care au condus in cazul francului elvetian la o decizie de convertire.[…] Nu vad o vulnerabilitate in ceea ce priveste acest act normativ. […] Din analiza mea la acest moment, cei care au luat credite in franci elvetieni, raportat la cei care au luat credite in euro sau in alte valute, NU sunt intr-o situatie comparabila. Si nici nu au fost la momentul respectiv. […] Peste 90% din punctele vedere pe care noi le-am emis si trimis catre Curtea Constitutionala sunt mentinute.”

 

2) Modalitatea in care au fost vandute creditele in CHF reprezinta unul dintre acele criterii obiective si rationale care ar putea explica solutia data de legiuitor in ceea ce priveste conversia la cursul istoric. Bancile au promovat creditele in CHF prin intermediul unor reclame (inclusiv pliante) care pot fi considerate a avea un grad inalt de subiectivism din perspectiva unei banci, insa din perspectiva legii redau in mod obiectiv (netrunchiat) modul inselator in care au fost promovate si vandute creditele in CHF.

3) Obligatia de informare: bancile nu doar ca nu au informat clientul la momentul contractarii creditului in CHF, insa nu au facut-o nici macar la momentul la care Banca Nationala a Elvetiei a impus pragul de 1,2 CHF pentru un euro. Bancile au actionat in interes propriu, adica subiectiv, dar impotriva interesului propriului client. Ele aveau datoria de a avertiza, adica de a fi obiective in transmiterea unei informatii esentiale pe care o detineau si care se baza pe o analiza facuta de o institutie indepedenta, informatie care ulterior a fost confirmata – explozia cursului Leu-CHF

4) Instantele din Romania au dat peste 160 de decizii de inghetare a cursului Leu-CHF la valoarea de la data incheierii contractului de credit. Cu alte cuvinte, nu avem de a face cu decizii razlete si intamplatoare, ci incet-incet se contureaza o practica destul de intinsa in materie.

5) Escrocheria creditarii in CHF de-a lungul ultimilor 30 de ani este o realitate faptica dovedita (deci poate constitui criteriu obiectiv). Bancherii nu pot nega creditarea inselatoare in CHF din Australia, Islanda si cea din Europa Centrala si de Est  inainte de criza din 2008. Nu pot nega nici rezolutiile adoptate de Parlamentul European, nici deciziile date de instantele de judecata si favorabile consumatorilor in Grecia, Croatia etc si nici promovarea contradictorie a creditelor in CHF – in Austria creditul in CHF prezenta riscuri, in Romania creditul in CHF era sigur si stabil.

Expunerea de mai sus subliniaza caracterul special al creditarii in CHF si justifica adoptarea legii de conversie a creditelor din CHF in lei la cursul de la data acordarii creditului.

Este de necontestat si mai mult decat evident ca sunt aspecte de fond care subliniaza inexistenta unei situatii comparabile intre creditarea in CHF si creditarea in Euro (sau in alte valute), aspecte care au fost deja prezentate la punctul (I). Faptul ca legea conversiei intervine tardiv, dupa o lunga perioada in care clientii au platit rate uriase, este doar o reparatie pentru viitor, nu pentru trecut.

NU putem pune semnul egalitatii intre creditarea inselatoare in CHF si creditarea in orice alta valuta. Poate singurul element comun este increderea clientilor in institutiile bancare si in profesionalismul lor.

Nu suntem impotriva sistemului bancar, ci suntem impotriva practicilor comerciale inselatoare. Ele nu trebuie sa existe intr-un sistem bancar sanatos, ori noi asta ne dorim: ca bancile sa actioneze profesionist, corect si respectand legile tarii in care isi desfasoara activitatea.

 

 

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *