DECIZIE: Înalta Curte clarifică care este instanța competentă să judece un recurs pe clauze abuzive declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de Tribunal în apel

Prin Decizia 369/2017, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, consecința fiind aceea că, în dosarele pe clauze abuzive părțile interesate au posibilitatea de a depune și cerere de recurs. Mai precis, toate hotărârile pronunțate în apel, după data de 20 iulie 2017, puteau fi atacate cu recurs.

Din păcate, prin Decizia 369/2017, Curtea Constituțională nu a arătat și care este instanța competentă să soluționeze recursul, dacă hotărârea din apel era pronunțată de un tribunal. Mai exact, cine judecă cererea de recurs împotriva deciziei Tribunalului? Curtea de Apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție?

De curând, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia 1912/24.11.2017,  a arătat că:

  • cererea de recurs împotriva soluției pronunțate de Tribunal în apel se soluționează de către Curtea de Apel competentă, dacă cererea de chemare în judecată are o valoare de până la 200.000 lei inclusiv
  • cererea de recurs împotriva soluției pronunțate de Tribunalul în apel se soluționează de către Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă cererea de chemare în judecată depăsește 200.000 lei.

Potrivit Deciziei 1912/24.11.2017 „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor Codului de procedură civilă, curtea de apel este instanța competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, în litigiile vizând cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv [litigii soluționate în primă instanță de către judecătorii, în aplicarea art. 94 pct. 1 lit. k) C.proc.civ.], în timp ce Înaltei Curți îi revine competența de soluționare a recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de curtea de apel, în cazurile în care valoarea obiectului cererii depășește pragul de 200.000 lei.”

Exemple:

  1. Dacă prin cererea de chemare în judecată debitorul a cerut instanței să constatate caracterul abuziv al comisionului de administrare și restituirea acestuia în cuantum de 20.000 CHF, atunci cererea are o valoare de cca. 80.000 lei. Hotărârea fiind pronunțată în apel de către Tribunalul X, rezultă că cererea de recurs împotriva acestei hotărâri va fi soluționată de către Curtea de Apel competentă conform legii, întrucât valoarea de 80.000 de lei nu depăsește pragul de 200.000 de lei indicat de Înalta Curte.
  2. Dacă prin cererea de chemare în judecată debitorul a cerut instanței să constatate caracterul abuziv al comisionului de administrare și restituirea acestuia în cuantum de 30.000 CHF, precum și înghețarea cursului cu consecința restituirii sumelor încasate în plus de către bancă (capăt de cerere estimat la 40.000 CHF), rezultă ca valoarea totală a pretențiilor ar depăși limita de 200.000 lei. Astfel, chiar dacă hotărârea a fost pronunțată în apel de către Tribunalul X, partea interesată poate depune cerere de recurs care va fi soluționată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Situația este extrem de simplistă dacă soluția a fost pronunțată în apel, după data de 20 iulie 2017, de către o curte de apel: competența de soluționare a recursului îi revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *