A fi sau a nu fi RECURS în dosarele pe clauze abuzive după decizia CCR nr. 369/2017?

În două dosare aflate pe rolul Curții de Apel Brașov, părțile au contestat constituționalitatea unor texte de lege aplicabile în cauză, ridicând excepția de neconstituționalitate. Curtea de Apel Brașov a dat o încheiere prin care a suspendat procesul și a trimis excepția de neconstituționalitate pentru a fi soluționată de către organismul competent – în speță, Curtea Constituțională. CCR a soluționat dosarul prin Decizia 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20 iulie 2017.

Ce texte de lege au fost contestate dpdv al caracterului constituțional și de ce? 

– art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești și pentru pregătirea punerii în aplicare a Noului Cod de procedură civilă (care a intrat în vigoare pe 15 februarie 2013, înlocuind Vechiul Cod de procedură civilă):

„În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” 

Acest text de lege, aplicabil proceselor pornite odată cu adoptarea Legii nr. 2/2013 (12 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2016, arată că cel interesat, care a pornit cu un proces de la Judecătorie (în domeniile prevăzute la art. 94 pct.1 lit. a-i), NU poate depune cerere de recurs împotriva respectivei hotărâri, având deschisă doar calea apelului. De asemenea, dacă valoarea cererii este sub 1 milion de lei (așa cum este cazul în 99.99% din dosarele pe clauze abuzive), partea interesata (banca sau debitorul) NU poate depune cerere de recurs împotriva hotărârii pronunțate în apel.

Cu titlu de exemplu, dacă debitorul depune o cerere la Judecătorie prin care solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei de dobândă, nulitatea acesteia și returnarea sumei de 10.000 lei, indiferent de soluția adoptată de către instanța de judecată, partea interesată (banca sau debitorul) poate depune apel care se va soluționa la Tribunal. Și atât. Nu are posibilitatea să meargă mai departe (la Curtea de Apel / Inalta Curte), deci de a depune recurs, întrucât cererea lui valorează mai puțin de 1.000.000 de lei, acesta fiind pragul instituit prin lege.

Astfel, ceea ce s-a contestat și Curtea Constituțională a avut de analizat dpdv al caracterului constituțional, este tocmai acel prag de 1.000.000 de lei care, în opinia părților, ar reprezenta o discriminare fără o justificare obiectivă și rezonabilă din partea legiuitorului (,,dispozițiile de lege criticate, care interzic exercitarea recursului în anumite materii, condiționând exercitarea căii de atac a recursului de valoarea pretențiilor în bani, creează o vădită discriminare, pe motiv de avere, în ce privește accesul la justiție”). 

Trebuie menționat de asemenea că, în Noul Cod de procedură civilă (intrat în vigoare pe 15 februarie 2013) există un text de lege aproape identic cu cel menționat anterior, care ar fi trebuit să intre în vigoare la data de 1 februarie 2019. Ca urmare a deciziei CCR, și acest text de lege va fi paralizat de la aplicare, în parte. Este vorba despre art. 483 alin. (2) cu privire la recurs, text care impune de asemenea un prag de 500.000 lei.

Care a fost soluția dată de Curtea Constituțională și care sunt consecințele deciziei 369/2017 asupra proceselor în materie de clauze abuzive?

Curtea Constituțională a declarat parțial neconstituțional art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, strict cu privire la sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”.

În privința consecințelor, paragraful 32 din Decizia Curții Constituționale este de departe cel mai important:

[Puțin mai greu de înțeles, așa-i? Nu-i nicio problemă, clarificăm în cele ce urmează prin multiple exemple.]

Pe baza acestei hotărâri, au apărut în mediul juridic 2 opinii divergente: 

I. PRIMA OPINIE 

Potrivit acesteia, în materie de clauze abuzive, indiferent de valoarea pretențiilor reclamantului (cel mai adesea vorbim despre debitor) și dacă a pierdut procesul în apel, acesta POATE DECLARA RECURS, cu condiția ca hotărârea pronunțată de către instanța de apel să fie ulterioară publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR (adică ulterioară datei de 20 iulie 2017).

Exemplul 1: Să spunem că Debitorul X a chemat în judecată Banca Y în legătură cu contractul de credit încheiat între cele două părți. Dacă instanța competentă să judece pe fond (în primă instanță) ar fi Judecătoria Sector 1 București, atunci apelul ar urma să se soluționeze la Tribunalul București. După soluționarea apelului soluția este definitivă și executorie, însă va putea fi atacată cu recurs doar dacă pronunțarea Tribunalului București a avut loc după data de 20 iulie 2017. Dacă pronunțarea a avut loc pe data de 15 iulie 2017, atunci partea interesată (cea care a pierdut apelul) nu poate depune cerere de recurs după comunicarea hotărârii.

Pe acest exemplu, instanța competentă să judece recursul ar trebui să fie Curtea de Apel București, însă, conform legii, această nu are decât o competență extrem de limitată în materia recursurilor. Pe cale de consecință, deși discutabil și cumva nesiguri, juriștii afirmă că recursul va fi soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

ATENȚIE: A nu se confunda momentul pronunțării hotărârii cu momentul comunicării hotărârii. Pronunțarea este atunci când judecătorul dă acea soluție (minută) pe scurt în care arată dacă admite/respinge cererea. Comunicarea hotărârii este momentul în care primești acasă motivarea, cu toate explicațiile necesare redate în scris de către judecător.

Exemplul 2: Să spunem că Debitorul A a chemat în judecată Banca B în legătură cu contractul de credit încheiat între cele două părți. Dacă instanța competentă să judece pe fond (în primă instanță) ar fi Tribunalul București, atunci apelul ar urma să se soluționeze la Curtea de Apel București.  După soluționarea apelului soluția este definitivă și executorie, însă va putea fi atacată cu recurs doar dacă pronunțarea Curții de Apel București a avut loc după data de 20 iulie 2017. Dacă pronunțarea a avut loc pe data de 1 iunie 2016, atunci partea interesată (cea care a pierdut apelul) nu poate depune cerere de recurs după comunicarea hotărârii.

De asemenea, pe acest exemplu, instanța competentă să judece recursul este Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. A DOUA OPINIE 

Una dintre cele mai importante voci în materie de procedură civilă, prof. univ. dr. Traian Briciu, a publicat pe site-ul juridice.ro o analiză exhaustivă asupra Deciziei CCR 369/2017. 

Domnia sa pare să susțină ideea conform căreia în procesele pe clauze abuzive nu poate fi declarat recurs, în conformitate cu art. 13 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive ( „Hotărârea este supusă numai apelului”). Cu toate acestea, acel text de lege face referire la o situație particulară: procesele în care Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) cheamă în judecată o bancă pentru a elimina o anumită clauză tip din toate contractele în care aceasta se regăsește. Legea nu spune nimic despre procesele individuale deschise de către debitori împotriva băncilor.

Totodată, profesorul Briciu arată că, în opinia sa (cu argumente valide), nu se poate susține că este obligatoriu pentru instanțele de judecată acel paragraf 32 (a se vedea poza de mai sus). Pe cale de consecință, ar avea posibilitatea să declare recurs doar acele persoane care deschid un proces împotriva băncii abia după publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial (20 iulie 2017).

Cu alte cuvinte, dacă depun o cerere de chemare în judecată împotriva băncii pe data de 1 august 2017, atunci procesul meu va parcurge următoarele etape: primă instanță (fond), apel, recurs.

Dacă am chemat banca în judecată pe data de 1 mai 2017 (adică anterior publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial), atunci, în opinia domniei sale, nu aș avea deschisă calea recursului, ceea ce înseamnă că procesul meu va parcurge următoarele etape: primă instanță (fond) și apel.

Interpretarea aceasta are la bază faptul că atunci când reclamantul demarează procesul, atât el, cât și partea adversă, cunoaște întinderea procesului, mai precis căile de atac pe care legea i le pune la dispoziție. Decizia Curții Constituționale ar da peste cap predictibilitatea procesului și planul pe care și l-au făcut părțile atunci când procesul a început.

Totodată, profesorul Briciu consideră că recursurile sunt de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

CONCLUZII 

1. În procesele pe darea în plată nu există deschisă posibilitatea de a declara recurs, întrucât, chiar Legea 77/2016 prevede că hotărârea poate fi atacată numai cu apel. Adică exclude orice altă cale de atac, inclusiv recursul. Mai mult, procedura instituită prin Legea 77/2016 privind darea în plată este una urgentă.

ACTUALIZARE: Practica judiciară începe, cel puțin parțial, să ne contrazică. Detalii AICI.

2. Dacă analizăm cele 2 opinii, credem că există o mare probabilitate să existe practică neunitară inclusiv pe posibilitatea (debitorului sau băncii) de a declara recurs cu privire la o hotărâre dată într-un proces pe clauze abuzive. Adică unele instanțe vor considera admisibil/posibil recursul, altele nu îl vor judeca, considerându-l inadmisibil.

3. În lipsa unei dispoziții legale exprese, dar și în lipsa unor explicații ale Curții Constituționale, este foarte posibil să existe practică neunitară și pe instanța competentă să soluționeze recursurile. Deși juriștii consideră că cererea de recurs va fi soluționată în toate cazurile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, este posibil să ne trezim cu cereri de recurs soluționate de către Curțile de Apel, care, cel puțin la nivel teoretic, nu au această competență conform legii.

4.  Dacă plecăm de la premisa că ÎCCJ va judeca toate recursurile, atunci prin raportare la concluzia #2, este foarte posibil ca unele completuri de judecată de la Înalta Curte să considere admisibil/posibil recursul, iar alte completuri de judecată de la ÎCCJ să îl considere inadmisibil.

5. Dacă plecăm de la premisa că recursul  în procesele pe clauze abuzive este posibil, atunci nu credem că această Decizie CCR ar fi una favorabilă consumatorilor-debitori. Este simplu. Dacă debitorul a câștigat apelul, atunci banca poate declara recurs. Daca banca a câștigat apelul, atunci debitorul poate declara recurs. În mod evident, soluționarea recursului ar conduce la o prelungire în timp a duratei procesului. Totodată, cel mai adesea, debitorul va plăti un onorariu suplimentar avocatului.

6. În momentul de față, judecătorii de la ÎCCJ abia mai fac față dosarelor aflate pe rol. Este extrem de posibil ca, odată cu această decizie, să vedem un blocaj la nivelul Înaltei Curți, ceea ce va prelungi peste măsura soluționarea unui dosar pe clauze abuzive (în măsura în care, desigur, mergem pe ideea că ai posibilitatea de a declara recurs în materie de clauze abuzive, astfel cum au fost conturate cele 2 opinii).

7. Dacă plecăm de la premisa că ICCJ va judeca toate aceste recursuri, atunci există și o parte bună: unificarea practicii. Aceasta este una dintre atribuțiile legale ale Înaltei Curți.

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

2 comments

  1. Buna ziua! As dori sa va intreb a fost declarat neconstitutional si art. 27 din NCPC???
    Art.27 din NCPC prevede ca: “Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.
    Prin urmare, daca procesul a inceput cand legea prevedea 2 cai de atac, fond si apel, faptul ca CCR s-a pronuntat si a declarat neconstitutional un alt articol, instantele de ce sunt tinute, de considerentele CCR sau de ce spune Codul???

    1. Buna seara. Nu, nu a fost declarat neconstitutional si acel articol. Vedeti cea de-a doua opinie. Exista un link catre juridice.ro cu opinia profesorului univ. dr. Traian Briciu. Se raporteaza si la art. 27 din NCPC.

      Insa, practica instantelor de judecata de la acest moment infirma cea de-a doua opinie si confirma (in mare parte) prima opinie. Adica instantele se raporteaza la considerentele deciziei CCR.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *