La vremuri noi, gafe noi. Reacția GCCC la declarațiile viceguvernatorului BNR, Eugen Nicolăescu

Grupul Clienților cu credite în CHF dorește să facă o serie de precizări față de declarația dlui. viceguvernator BNR, Eugen Nicolăescu, acordată publicației media PSnews.ro.

De-a lungul timpului, una dintre instituțiile de elită ale societății românești, Banca Națională a României, a arătat scăpări majore la capitolul comunicare, inconsecvența în declarații și gafele caracterizând instituția aproape la fiecare ieșire publică. Sunt atât de multe exemple, încât nu am ști de unde să începem, dar situațiile de această natură s-au înmulțit considerabil, cu precădere în ultimii 2 ani de zile.

Numit de curând în funcția de viceguvernator, dl. Eugen Nicolăescu se integrează perfect în atmosfera iresponsabilă în care alege BNR să comunice diverse opiniei publice. Ne așteptam ca una dintre instituțiile de elită ale societății românești să prezinte date și statistici cu o rigurozitate nemaivăzută. Ne așteptam ca persoanele cu funcții cheie în Banca Națională să fie apte să emită un punct de vedere elaborat și corect, din perspectivă economică și juridică. De cele mai multe ori, nu este cazul. Cum nu a fost cazul nici în situația dlui. Nicolăescu.

Iată câteva dintre declarațiile domniei sale, la care atașăm reacțiile noastre vădit îndreptățite și corecte:

1. în legătură cu decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Andriciuc, domnia sa a arătat că: „nu este atât de spectaculoasă pe cât încearcă unii s-o prezinte, întrucât orice decizie dată de o instanță (ca și o lege) acționează pentru viitor, nu pentru trecut.”

Nu o să intrăm în detalii tehnice privind etimologia termenilor „lege” și „hotărâre judecătorească”, însă comparația realizată de către dl. Nicolăescu este cel puțin nepotrivită, asemenea exemplului clasic cu merele și perele.

O lege, de regulă, creează efecte pentru viitor, fie asupra unor situații juridice anterioare (deja născute) și care încă nu s-au consumat, fie asupra unor situații juridice care se nasc la momentul intrării în vigoare a legii. Practic, o lege poate crea efecte pentru viitor cu privire la situații juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia.

Având în vedere vasta experiență a domnului viceguvernator, dobândită ca urmare a activității domniei sale în calitatea de deputat în Parlamentul României, timp de 16 ani, plecăm de la premisa că noi ar trebui să fim niște inși umili în fața domniei sale. Nu credeam că „învățăceii” vor fi capabili să îi țină domniei sale o lecție. Dar, iată-ne puși în această situație mai puțin convenabila pentru dânsul.

Astfel, trebuie să precizăm că o hotărâre judecătorească acționează, dupa caz, atât pentru viitor, cât și pentru trecut. Înțelegem că dl. Nicolăescu are nelămuriri în această privință, de aceea întotdeauna un exemplu ne poate ajuta să înțelegem mai bine. Și ce exemplu mai bun decât din protecția consumatorului.

Daca debitorul X cheamă în judecată banca Y pentru ca onorata instanța să constate: a) caracterul abuziv al unei clauze din contractul de credit care privește posibilitatea băncii de a modifica după bunul plac rata dobânzii; b) nulitatea absolută a acestei clauze; și să dispună c) restituirea sumelor de bani achitate în plus de către debitor

ATUNCI, instanța de judecată, chiar conform practicii judiciare, exclude de la aplicare (parțial) respectiva clauza, urmând ca pentru VIITOR debitorul să achite o dobândă corectă, iar pentru TRECUT banca să fie obligată să îi dea debitorului înapoi sumele de bani percepute abuziv.

Suntem alinați de speranța că acest exemplu v-a făcut să înțelegeți lecția predată, astăzi, de către învățăcei.

De asemenea, nu o să ne aplecăm asupra caracterului „spectaculos” al deciziei pronunțate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pentru că nu am face altceva decât să fim parte din cancan. Ce vă putem preciza este că această hotărâre este una corectă, dreaptă, iar victoria consumatorilor, cel puțin la nivel de interpretare și ca principiu, este mai mult decât evidentă. Această victorie este clamată de către toate asociațiile de protecție a consumatorilor din Europa care luptă împotriva abuzurilor bancare. Această victorie este certificată și prin lipsa de reacție a avocaților băncilor în diverse publicații media.

2. „eu cred că în mod curent, în contractele de credit încheiate între un împrumutat și o bancă, există condiții de informare a clientului. Cred, în schimb, că nu există o educație a cetățeanului care să citească cu atenție clauzele contractuale.”

Clasic. La ordinea zilei. Informarea, încrederea și educația financiară. Deziderate imposibil de atins, dacă ne referim la atitudinea sistemului bancar din România.

Pentru a vă explica ce este greșit în discursul dumneavoastră, o să privim lucrurile dintr-o perspectivă istorică.

În aprilie 2008, Parlamentul European adopta Directiva 2008/48 privind contractele de credit pentru consumatori. Era considerat, la vremea aceea, un pas istoric în domeniul protecției consumatorilor. Legiuitorii europeni considerau că prin această directivă vor stopa orice abuz din partea instituțiilor de credit.

La 6 ani distanță, și-au dat seama că au greșit. Și au adoptat o nouă directivă, care nu doar că avea o existență de sine-stătătoare, dar completa si vechea Directivă 2008/48. Este vorba despre Directiva 17/2014 privind creditele ipotecare, adoptată în februarie 2014 de către Parlamentul European.

Aceste directive au fost transpuse în România prin celebra OUG 50/2010, respectiv OUG 52/2016. Nu credem că are rost să mai dezvoltăm subiectul. Ați fost aprig implicat în dezbaterile privind Ordonanța 50, fiind de partea consumatorilor, în sensul că dumneavoastră susțineați aplicarea acesteia și la creditele aflate în derulare. Nu știm dacă ceva s-a schimbat în conștiința dumneavoastră, dar avem o firimitură de speranță că veți apăra consumatorii din poziția de viceguvernator. Chiar și în ciuda acestei declarații total neinspirate.

Trecând peste lunga paranteza (absolut necesară), băncile informează „ÎN MOD CURENT” tocmai datorită acestor directive europene transpuse și în dreptul nostru național. Deci, ca să fim înțeleși, astăzi, băncile își informeaza clienții pentru că sunt obligați expres prin lege să o facă, în caz contrar fiind pasibile de sancțiuni diverse și eficiente.

Totuși, dacă ne raportăm la situația anterioară anului 2010, adică în vidul legislativ „guvernat” de clasa politică de la acea vreme,  în ciuda unei obligații legale de informare în conformitate cu dispozițiile OG 21/1992 sau a unei obligații de informare care este inerentă încheierii oricărui contract de credit și care rezidă în buna-credință a părților, băncile au săvârșit un abuz, față de propriii clienți, de dimensiunea uraganului Irma. 

Faceți referință la educația financiară a clienților, dar nu spuneți nimic despre ce și cum erau obligate băncile să procedeze în acea perioadă. Persoanele care încheie un contract de credit, astăzi, sunt protejate de către directivele Uniunii Europene.  Persoanele care au luat un credit anterior anului 2010, nu se bucură sub nicio formă de o protecție sporită și eficientă. Legile de la acea vreme erau laxe, neclare, interpretabile, de natură a ajuta secta bancară.

Educația financiară s-a transformat astăzi într-un slogan. O operațiune de marketing pentru bănci. Care nu vor să schimbe aproape nimic din trecutul dubios, dar care totodată se laudă în spațiul public că „noi facem educație financiară”. O ipocrizie fără margini, din moment ce tu nu vrei să îți rezolvi problemele pe care tu, bancă, le-ai generat în perioada 2006-2010. Cert este că educația financiară din prezent NU poate schimba sub nicio formă abuzurile din trecut. Sigur că ea este necesară, însă nu poate schimba decât viitorul. Trecutul este părăsit și dat uitării, pentru că asta înseamnă să fii ipocrit în banking. De asemenea, să fim serioși dle. viceguvernator, băncile nu au fost interesate în trecut să informeze sau să educe consumatorul. Au fost interesați doar de cum să își majoreze profiturile prin vânzarea unor produse de creditare despre care nu dădeau suficiente informații către consumatori. Un exemplu elocvent în acest sens, este tocmai creditarea în franci elvețieni. Ia să vedem cum informau ei clienții….

Și să nu întelegeți greșit: majoritatea băncilor care se dau astăzi interesate de educația financiară privesc această chestiune mai mult ca pe o operațiune de marketing, nefiind interesate cu adevărat să își educe clienții și potențialii clienți.

Și pentru că nouă ne place să vorbim pe documente, vă înmânăm spre caldă lectură, documentele interne de la Raiffeisen Bank, scurse în spațiul public în iulie a.c. Cam așa informau băncile clienții, în mod curent, la acea vreme.

3. „Pe de altă parte, tot din articolele de presă, am înțeles că în Decizia Curții se specifică și faptul (care mi se pare deosebit de important) că banca trebuie să îl informeze pe client în ceea ce privește eventualele modificări ale cursului de schimb dacă le poate anticipa, dacă le poate cunoaște.”

 Argumente la declarația dumneavoastră:

– BCR și BRD au declarat că este „iresponsabil” și „o nebunie” creditarea în franci elvețieni din România. Să înțelegem că unele bănci au fost mai prostuțe și incapabile, iar altele mai deștepte și vizionare?

– Unele bănci care au acordat credite în franci elvețieni au recunoscut expres riscul cu privire la creditarea în CHF încă din 2009, dar nu au făcut nimic să își ajute clienții

– Materialele publicitare ale băncilor de promovare a creditelor în franci elvețieni. Francul elvețian era prezentat drept o monedă stabilă și sigură.

– Toate riscurile băncii erau transferate asupra clientului. Nu a existat niciun mecanism de adaptare a contractului de credit, clientul fiind nevoit să rămână în captivitate și obligat la ruină prin plata unei contraprestații uriașe.

Documentele interne de la Raiffeisen demonstrează că băncile au analizat riscul creditării în CHF și erau perfect conștiente de acestea. Potrivit acestor documente, Raiffeisen Bank analiza evoluția dobânzii la credite pe ultimii 6 ani, însă, în privința cursului de schimb, această analiza era realizată strict pe o perioadă de 3 ani, între 2003-2006. Acest aspect ne ridică un semn de întrebare, de aceea, pentru a ne dumiri, cred că cel mai bine este să analizăm următorul grafic care demonstrează cât de convenabil și-a ales Raiffeisen perioada de analiză a evoluției cursului de schimb leu-chf.

 

4. „Cel puțin de când sunt eu la Banca Națională, am început să înțeleg că chiar sistemul bancar este interesat să aibă reguli cât mai clare, cât mai precise, cât mai curate, astfel încât bancă-împrumutat să fie o relație bazată pe încredere. Știți foarte bine că încrederea este probabil cel mai important element în sistemul bancar.”

Este interesat doar dacă legea îi impune. O bancă va avea reguli mai clare, mai precise și cât mai curate doar dacă va avea o obligație legală în acest sens. Și, astăzi, grație directivelor europene, episoade de tipul „Perioada 2006-2010” nu se vor mai repeta în istoria creditării din România.

Băncile nu pot sădi încredere în mintea consumatorilor de servicii financiar-bancare până când nu își curăță mizeria trecutului. Încrederea, întotdeauna, se câștigă extrem de greu. Și poate fi pierdută extrem de rapid. Ceea ce se întâmplă, la acest moment, cu unele bănci din sistem, care promovează comunicarea, transparența, profesionalismul și încrederea, nu este altceva decât o chestiune de aparență, necesară pentru bănci în contextul scandalurilor care sunt de natură să le afecteze profiturile. Și până aici. De acelea nu se atinge nimeni. Sunt sfânte, dar deloc oneste. Multe dintre ele făcute pe barba împrumutaților copleșiti de ratele umflate pe care sunt nevoiți să le plătească lunar către Măria Sa bancă.

De încredere putem vorbi abia după ce băncile din România își vor corecta comportamentul și vor scoate din contractele de credit toate clauzele abuzive.

5. „Gheorge Piperea….este un mare promotor al luptei împotriva abuzurilor de toate felurile și a celor bancare în mod special.”

Aici, cu siguranță, toți consumatorii de servicii financiar-bancare sunt de acord cu dumneavoastră. Este victoria domnului Piperea, a consumatorilor și a tuturor celor care au stat în această luptă alături de noi. Și le mulțumim tuturor pe această cale.

Indiferent de ceea ce se va întâmpla în instanțe, #haisus și #vremdreptate.

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *