Practică judiciară: CINISM fără margini din partea băncii. Debitorul câștigă procesul pe darea în plată

Sesizată cu contestația băncii Credit Europe la notificarea de dare în plată depusă de către debitor, Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul 14296/***/****, a respins contestația ca neîntemeiată, considerând astfel că debitorul îndeplinește toate condițiile stipulate în Legea 77/2016, inclusiv impreviziunea.

Hotărârea (click pentru a descărca) pronunțată de către Judecătoria Sector 3 București, prin raportare la situația de fapt, este extrem de bine argumentată, judecătorul dând dovadă de umanitate și analizând cu mare atenție actele aflate la dosar.

Nu același lucru se poate spune și despre poziția băncii. Ne putem imagina fel și fel de argumente, dar până într-un punct. Imaginația noastră nu poate ajunge chiar atât de departe. Numai elitele pot atinge ceva care stă „atârnat” atât de departe.  Un motiv în plus pentru a urî cu patos o bancă frivolă, fără conștiință și fără demnitate. O bancă ce refuză să își ajute clientul, deși „mariajul” încheiat cu ani în urmă presupunea că trebuie să fie alături la bine și la greu. Și în disprețul ordinului venit pe unitate de la Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, care îndemna băncile să negocieze cu clienții. Că vorba aceea, mai ușor cu procesele pe scări. Nu că ar genera risc sistemic sever (așa cum ar fi trebuit să genereze, dar (ce să vezi!) nu a mai generat oculta lege a dării în plată), dar un risc sistemic mai micuț tot ar produce.

Și, totuși, de ce acest discurs în care utilizăm termeni duri precum „ură” și „cinism”?

Analizând impreviziunea, instanța de judecată ajunge la concluzia că venitul lunar al debitorului egalează (în mare parte) rata lunară pe care acesta o are de plătit către bancă. Cu alte cuvinte, debitorul are un venit lunar de 3900 lei, în timp ce rata lunară este de 3300 lei. Instanța de judecată constată că rata s-a triplat față de momentul acordării creditului. Văzând și auzind toate acestea, banca știe ea că debitorul a pitit niște bonuri de masă pe undeva, ceea ce, în accepțiunea băncii, l-ar fi repoziționat pe debitor în categoria clienților care nu mai „este” supraîndatorat și aflat în (im)posibilitatea de a mai exista efectiv pe această planetă. Pentru ei, totul se rezumă la acele bonuri de masă. 

Instanța de judecată a îndepărtat susținerile băncii și a arătat în mod corect următoarele: „Împrejurarea că intimata obține venituri care depășesc cuantumul ratei lunare de plată nu poate conduce la excluderea sa de la aplicarea teoriei impreviziunii. Prin plata ratelor de credit nu trebuie să fie pusă în pericol însăși existența persoanei, întrucât orice persoană are o serie de cheltuieli inerente traiului (hrană, îmbrăcăminte, plata obligațiilor fiscale, investigații/tratamente medicale), iar calitatea vieții nu poate fi afectată în mod grav de obligația de a plăti ratele la credit.”

Mulțumim încă o dată dnei. av. Burada Alexandra pentru că a avut amabilitatea de a ne pune la dispoziția această hotărâre judecătorească.

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *