Premeditarea creditarii in CHF si practici comerciale inselatoare

Vom prezenta in cele ce urmeaza cateva aspecte specifice care privesc creditarea in franci elvetieni din care reiese fara indoiala faptul ca acest tip de creditare a avut un caracter premeditat precum si faptul ca vanzarea acestor credite catre populatie s-a facut prin folosirea de practici comerciale inselatoare, asa cum sunt acestea definite in legea 363/2007.

Dupa cum se cunoaste, imprumutatii in franci elvetieni au suportat singuri intreg riscul valutar, asupra caruia nu au fost preveniti, bancile  incalcand obligatiile legale de informare si consiliere a imprumutatilor cu privire la acest aspect, ci dimpotriva, au fost inselati prin prezentarea francului elvetian ca fiind o moneda stabila, prin promovarea agresiva a unor reclame mincinoase.

Mai mult, exista dovezi ca bancile au acordat in mod premeditat aceste credite, din dorinta de a-si securiza profiturile viitoare, cu toate ca existau informatii foarte clare asupra riscurilor pe care clientii si le asumau prin semnarea contractelor si pe care imprumutatii nu le cunosteau, nefiind profesionisti.

Capitolul I –  Premeditarea

  1. Conform mai multor studii, publicate inclusiv pe site-ul Bancii Nationale a Elvetiei, francul elvetian este moneda cu cele mai ridicate proprietati ale unei monede de refugiu. Exemplificam cu un studiu publicat in septembrie 2007 pe site-ul SNB din care se trag urmatoarele concluzii:

Ce înseamnă conceptul  de safe haven (refugiu)? Se arată în studiu că un safe haven asset (activ de refugiu) este acel activ cumpărat de investitori când insecuritatea crește.[9]

Cum se manifestă o monedă de refugiu? În principiu, autorii studiului apreciază că mecanismul de refugiu al unei monede funcționează în două sensuri. Pe de o parte, face ca aceasta să se deprecieze în perioade de stabilitate economică, iar pe de altă parte face ca aceasta să se aprecieze pe măsură ce riscul de piață crește[10].

Din această „definiție” a mecanismului de refugiu al unei monede putem extrage  următoarea concluzie: o monedă de refugiu nu este niciodată stabilă. Din contră, ea este stabilă în instabilitate, depreciindu-se în perioade de stabilitate și apreciindu-se în perioade de instabilitate.

Ca atare, sloganul bancar „CHF – cea mai stabilă monedă” este din start lovit de nulitate. Mai mult, considerentele bancare potrivit cărora francul elvețian ar fi stabil, pentru că economia Elveției este una stabilă, sunt și ele lovite de nulitate”.

Conform aceluiasi studiu, francul elvetian a inregistrat aprecieri semnificative in perioadele de criza, 20 la numar, intre anii 1993-2006. Informatii despre caracteristicile si evolutia acestei monede au fost publicate in mod repetat pe site-ul Bancii Nationale a Elvetiei, acestea nefiind deloc necunoscute profesionistilor.

Sursa:  http://www.juridice.ro/422313/francul-elvetian-nota-de-subsol.html

  1. Diferite informatii si rapoarte publicate pe site-ul Bancii Nationale a Elvetiei releva proprietatile CHF si avertizeaza asupra riscurilor pe care creditarea in CHF le comporta.

Zurich 14 dec 2006, Remarci introductive Jean-Pierre Roth, Presedinte al Băncii Nationale a Elveției: „Experiența ne-a demonstrat că fazele cu franc slab pot să fie urmate de faze în care francul tinde să se aprecieze. Operatorii de pe piețele financiare și întreprinderile trebuie să să fie conștiente de riscul de shimb pe care și-l asumă.”

Berna 14 iunie 2007, Remarci introductive Thomas Jordan: „Francul, ca și valoare de refugiu, exercită a atracție considerabilă în perioade de turbulențe, insă prezintă un interes mai redus în fazele de calm. În prezent, percepția foarte slabă asupra riscurilor și slaba aversiune împotriva acestora generează o cerere relativ slabă pentru plasamente sigure si astfel, pentru franci elvețieni. Pe piețele de schimb, astfel de faze au fost întotdeauna întrerupte de intervaluri mult mai agitate. Toți cei care sunt expuși la riscuri de schimb valutar – operatori pe piețele financiari sau alți actori – trebuie deci să fie conștienți de riscurile la care se expun.”

http://www.snb.ch/en/mmr/speeches/id/ref_20061214_jpr_1

http://www.snb.ch/en/mmr/speeches/id/ref_20070614_tjn

http://www.snb.ch/en/mmr/speeches/id/ref_20071213_tjn

 

  1. La momentul acordarii creditelor in CHFau existat cel putin 3 banci importante din Romania care s-au opus acestui tip de creditare, mentionam BRD, ING si BCR, apreciind ca produsul este prea riscant.

BRD: “Am considerat atunci, analizând atent istoria acestei valute a unei țări cu statut de ”refugiu financiar” în perioade de criză, că riscurile legate atât de rata de schimb, cât și de variabilitatea dobânzii de referință erau prea mari atât pentru bancă, cât și pentru clienții în CHF.”

 „Creditarea in franci elvetieni este o activitate iresponsabila in Romania”, afirma, in vara anului 2008, fostul presedintele executiv al BCR, Manfred Wimmer

Fostul presedinte – director general al BRD, Patrick Gelin, isi arata public, in februarie 2008, dezaprobarea fata de activitatea de finantare in franci elvetieni. “Dupa parerea mea, e o nebunie din partea bancilor sa acorde credite in franci elvetieni in Romania, din cauza riscurilor pe care le implica”

http://www.bankingnews.ro/bcr-brd-credite-franci.html

Herbert Stepic, director executiv al Raiffeisen International si vicepresedinte al RZB, a carei subsidiara din Romania acorda credite in franci elvetieni, credea ca BNR ar trebui sa ia masuri administrative de limitare a creditelor in monede exotice: “Am vrea sa renuntam sa acordam credite in franci elvetieni in Romania, dar atat timp cat ceilalti o fac, nu putem sa ne scoatem singuri de pe piata”.

http://www.banknews.ro/stire/17861_bnr_nu_poate_interzice_creditele_in_franci_elvetieni,_dar_vrea_ca_bancile_sa_nu_le_mai_acorde.html

4. Istoria creditarii in CHF a inceput in anii 1980 in Australia, Noua Zeelanda, apoi a continuat in       Islanda si tarile din estul Europei. Peste tot creditul in CHF a avut acelasi comportament, lasand in urma familii distruse, faliment personal, tragedii. Aceste lucruri constituie dovezi imbatabile asupra consecintelor creditarii in CHF. Mai mult, s-a identificat chiar modelul dupa care sunt acordate aceste credite, conform unor autori:

„Desi istoria creditarii in valute straine difera de la o tara la alta, mecanismul general este acelasi peste tot. Intotdeauna implicand patru actori: institutii financiare internationale in cautare de margine de dobanda; investitori, denumiti adesea „dentisti belgieni”, adica persoane instarite in cautarea unor investitii pe termen lung cu grad moderat de risc; institutii financiar bancare de pe piata locala (deseori subsidiare ale bancilor straine) care cauta sa acorde imprumuturi in valute straine; persoane in cautarea unor credite cu dobanda mica.

Imprumuturile FX de obicei tintesc persoanele cu venituri medii sau mici din tari cu economie slab dezvoltata sau in tranzitie, cu moneda nationala instabila sau lipsita de credibilitate – si/sau dobanzi mari. Bancile care crediteaza sunt adesea, dar nu intotdeauna, banci straine, care opereaza intr-un context legislativ slab, cu o protectie a consumatorului slaba sau inexistenta”.

http://contrabanci.com/clienti-contra-banci/cresterea-cursului-francului-elvetian-si-tragica-istorie-creditarii-valute-straine-partea/

http://contrabanci.com/clienti-contra-banci/cresterea-cursului-francului-elvetian-si-tragica-istorie-creditarii-valute-straine-partea-ii/

Capitolul II – Practici comerciale inselatoare la acordarea creditelor in CHF

  1. Imprumutatii nu au cerut la banca credite in franci elvetieni. Ei au solicitat credite in LEI sau EURO. Bancile au prezentat acest tip de credit, de care clientii nici nu auzisera, si au indrumat clientii spre a accesa credite in franci elvetieni, motivand ca nu se incadreaza in conditiile de creditare pentru LEI sau EURO, utilizand suplimentar sintagmele: “CHF este cea mai sigura si stabila moneda,” “Elvetia este o tara puternica si stabila.”

Aceasta a fost singura informare oferita clientilor,  carora li s-a ofertat o dobanda ceva mai accesibila, promotionala, si li s-a comunicat ca nu se incadreaza la credite in lei sau euro, fara o dovada clara sau scrisa a conditiilor care nu erau indeplinite. CHF nu circula efectiv pe piata romaneasca si nu a fost/este utilizata in tranzactii civile sau comerciale in numerar sau prin virament bancar. Scenariul a fost acelasi pentru toate bancile care au acordat credite in franci elvetieni.

  1. Amintim de directiva 29, a practicilor comerciale incorecte, in vigoare de cand Romania a devenit stat european si mai apoi de Legea 363/2007 care transpune aceasta directiva in dreptul national, in vigoare si ea la data acordarii creditelor in CHF.

Aceeasi banca care oferea credite in CHF in Austria si in Romania, in Austria informa clientul cu privire la ce inseamna o moneda de refugiu, care sunt riscurile asimilate, i se prezenta o simulare/grafic  a ce inseamna pentru el ca CHF sa creasca cu 20%, cat ar fi rata sa lunara. Astfel incat consideram ca austriacul care contracta un credit inCHF era pe deplin informat. Pe cand in Romania ”informarea” s-a facut verbal, cu cateva exceptii (prin pliante sau la televiziune), clientul fiind informat exact pe dos decat in Austria- moneda stabila, Elvetia economie puternica etc etc.

De remarcat, nu ANPC a intervenit atunci sa stopeze campaniile publicitare mincinoase ci CNA!

BNR spune ca a avertizat. Cateva interventii sporadice ale Guvernatorului Mugur Isarescu si un raport prezentat in vara anului 2008, in care se arata ca ar exista riscuri aferente creditarii in moneda elvetiana, nu pot fi considerate avertizari.

Prin urmare imprumutatii in CHF considera ca au fost victimele acestei lipse de informare si consiliere din partea profesionistului bancă si nu au vazut ca ANPC sa amendeze vreo banca in baza art Art. 6. din legea 363/2007, conform caruia:

  • O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine informaţii false sau, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
  • b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vânzare şi instrumentarea reclamaţiilor, modul şi data fabricaţiei sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizarea sa, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului
  • d) preţul sau modul de calcul al preţului ori existenţa unui avantaj specific al preţului;
  1. Faptul ca in contracte scrie ”imprumutatul isi asuma riscul valutar” nu este suficient conform CJUE (cauza Kasler), care arata ca nu este suficient ca o clauza sa fie exprimata corect gramatical pentru a presupune ca un consumator mediu a si inteles in mod real real la ce se obligă.

Astfel, conform deciziei CJUE in cazul Kasler, Art. 4 alin 2 din directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că în ceea ce privește o clauză contractuală, cerința potrivit căreia aceasta trebuie redactată în mod clar și inteligibil, trebuie înțeleasă ca impunând nu numai redactarea inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine, adică ea să fie inteligibilă din punct de vedere juridic și consumatorul să poată aprecia consecințele economice negative la care se expune prin încheierea contractului.

http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?docid=151524&doclang=RO

  1. In 2011, Elveția decide să fixeze cursul Euro-CHF la 1,2. Dacă până la acest moment băncile puteau pretinde ca nu au știut sau au sperat ca CHF va scadea, a devenit evident ca pentru o perioada acest curs va ramane batut in cuie (3,8 lei/ CHF fata de 2-2,4 lei/CHF cat era la momentul acordarii). Si tot evident era ca in momentul in care SNB nu va mai putea tine in frâu CHF-ul la aceasta valoare de 1,2 fata de euro, CHF va exploda.

Au raspuns bancile favorabil la cererile de conversie? Au recomandat conversia la cursul zilei? A recomandat BNR? NU! Ba chiar recomandau opusul. Bogdan Olteanu, fost viceguvernator BNR, spunea in 2014: „de exemplu, în acest moment nu văd foarte avantajos să refinanţezi un credit în franci elveţieni. Francul elveţian este sau a fost până de curând, a ajuns la maximul său imaginar. Nu o luaţi ca pe o indicaţie de curs, dar, inclusiv Banca Elveţiei a anunţat public că nu va permite niciodată ca francul să meargă dincolo de acea apreciere. Dacă acum îţi transformi creditul din franci elveţieni în lei de exemplu, îl transformi la cel mai prost curs posibil al francului elveţian şi vei suporta rate foarte mari în continuare”.

Dl. Diosi spunea in 2014: „Este foarte clar din intentia Bancii Nationale a Elvetiei ca in urmatorii 2-3 ani cursul se va schimba din nou (se va deprecia francul). Creditele ipotecare in CHF sunt credite pe termen lung si nu cred ca acum, cand cursul e fixat la 1,2 CHF pentru 1 Euro, este momentul conversiei. Cand economia europeana se va imbunatati, va fi mult mai bine. Sincer cred ca in 2 ani cursul va fi 1,3-1,4 sau 1,5 CHF pentru 1 euro”.

 

  1. La nivel international, curtile de justitie incep sa dispuna in favoarea imprumutatilor inghetarea cursului CHF la data incheierii contractului in procese class-action, constatand caracterul abuziv al clauzei de risc valutar si neindeplinirea obligatiilor de informare si consiliere a imprumutatilor asupra riscurilor la care s-au suspus.

Exemplu: pe data de 24 mai 2016, Curtea de Primă Instanță din Atena a soluționat cererea asociațiilor de protecție a consumatorului impotriva EuroBank (banca-mamă Bancpost) privind creditele în CHF. […] Eurobank ar trebui să accepte plați în Euro la cursul de schimb EUR-CHF de la momentul tragerii creditului. Curtea obligă Eurobank să recalculeze toate împrumuturile în CHF, atât rata cât și nivelul soldului, la cursul de schimb de la momentul tragerii creditului. Eurobank a fost amendata cu câte 3000 de euro pentru fiecare încalcare menționată în cadrul sentinței. Curtea a arătat că dispozițiile din contractele de credit în CHF nu au respectat cerința transparenței din Legea Clauzelor Abuzive 2251/1994 care a transpus Directiva europeana 93/13 (în România directiva a fost transpusă prin Legea 193/2000 privind clauzele abuzive).

http://www.fxloans.org/greece-consumers-affected-by-chf-loans-win-a-class-action-law-suit-against-eurobank/

 

CONCLUZII: legea conversiei soldului creditelor in CHF la cursul de la data acordarii pune capat consecintelor dramatice ale unei creditari iresponsabile, rezultat al unor practici comerciale inselatoare si efectuata cu premeditare in Romania. Sumele platite in trecut nu vor fi putea fi recuperate prin lege, insa intelegem ca pe viitor imprumutatii  in CHF sa nu mai fie supusi riscului valutar si nici sa joace rolul unor jucatori pe piata forex, in care au intrat fara sa stie si fara sa aiba vreo vina. Desigur ca nu revine clasei politice misiunea de a pedepsi bancile care au uzat de astfel de practici, insa sta in puterea acesteia de a lua masuri pentru a stopa perpetuarea consecintelor acestora si a aduce in limitele normalitatii relatia client-banca.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *