Punct de vedere asupra pierderilor anuntate de sistemul bancar ca urmare a legii conversiei

In cadrul dezbaterilor privind legea conversiei, reprezentantii sistemului bancar au anuntat pierderi. Potrivit estimarilor BNR, acestea s-ar cifra la 2,4 miliarde lei (conform datelor publicate in presa), iar conform celor publicate in contestatia legii conversiei trimisa de catre prim-ministrul Dacian Ciolos la CCR, pierderile bancilor cauzate de conversia creditelor in CHF s-ar cifra la 1,8 miliarde lei. Astfel incat, avand in vedere ca respectivele pierderi au fost anuntate inainte de votul Parlamentului numai pentru creditele in franci elvetieni precum si faptul ca nu se poate conta pe cifre clare din partea BNR, vom considera ca “pierderile” estimate de BNR in cazul legii conversiei creditelor in CHF se cifreaza la 1,8 miliarde lei.

Avand in vedere faptul ca legea de conversie prevede convertirea doar a soldului creditelor, aceste pierderi  estimate de catre BNR pot pot fi considerate diminuari ale profitului rezultat din diferenta de curs.  In analiza acestui aspect de natura economica intervin mai multi factori:

  1. Care a fost finantarea bancilor la acordarea acestor credite?
  2. Care este baza acestor estimari, avand in vedere ca in forma votata de Parlament, se converteste numai soldul creditelor (cifra avansata fiind lansata inainte)?
  3. Ce au recuperat bancile pana in prezent de la imprumutatii in franci elvetieni?
  4. In ce masura imprumutatii in franci elvetieni pot fi tinuti sa plateasca in continuare factura unei creditari iresponsabile, sa acopere eventuale pierderi rezultate din managementul defectuos al bancii?
  5. In scurt timp, mare parte dintre debitorii in CHF vor ajunge in imposibilitate de plata. Care vor fi atunci pierderile suferite de banci?

Toate aceste aspecte sunt completate de aspectul principal, de fond, al problemei: creditele in CHF au fost vandute populatiei cu incalcarea legii.

Aparent este vorba despre o pierdere care rezulta din: luam exemplul unui sold de 100.000 CHF, 4,1*100.000 lei, fată de 1,8-2.4*100.000 lei la acordare in 2006-2008. Prin diferenta exista o pierdere pentru banci dacă s-ar face conversia soldului la cursul de la data acordarii si toti imprumutatii s-ar decide să ramburseze anticipat creditul. Pentru că bancile sustin: am dat CHF, proprietatea mea, clientul trebuie sa imi dea inapoi CHF, aceeasi suma.

Așa ar fi fost dacă băncile ar fi dat in mod real CHF (din depozitele atrase sau din credite in CHF luate la randul lor pe 30 ani ca sa ne finanteze pe noi) si noi am fi ridicat din banci sumele in CHF după care le-am fi schimbat la casele de schimb din oras pentru a plati in fata notarului in euro sau in lei imobilele/terenurile achizitionate sau pretul facturilor pentru materiale de constructii. Am considera si noi că pentru bănci există o pierdere reala. Si conversia la orice alt curs decat cursul zilei ar genera o pierdere pentru ele care trebuie acoperita de undeva – de banci sau de Stat, insa noi stim ca această creditare in CHF nu a fost altceva decât o inginerie financiară, un joc pe valute făcut de bancheri. Bancile au dat cu imprumut nu CHF, ci lei sau euro, iar acum pretind CHF.

Plecam de la afirmația guvernatorului croat care a spus: nu va imaginati ca in Croatia au intrat camioane/vagoane de CHF, imprumutatii in chf nu au vazut bancnotele elvetiene. La fel a fost si in Romania. Bancile s-au imprumutat in CHF de la bancile mama sau au atras resurse in euro si au folosit instrumente SWAP. Acestora le-au fost puse la dispozitie linii de credit in CHF cu marje sub 1%, dobanda platindu-se pe francii efectiv utilizati din linia de credit. La aceste marje, bancile comerciale au adaugat 2-3-4 procente si au oferit clientilor credite in CHF cu dobanzi mai mici decat la lei sau euro, deci atractive.

Aici insa apare ingineria! Banca X nu a luat 100.000 CHF din linia de credit și i-a dat imprumutatului Popescu, deoarece imprumutatul Popescu nu avea nevoie de CHF, lucru stiut de ambele parti din contract. Cu liniile de credit in CHF la dispozitie si cu alte instrumente – SWAP, Hedging (inaccesibile imprumutatului), bancile au oferit, de fapt, in realitate, prin schimb valutar instantaneu (cost suportat tot de client) suma solicitata ca imprumut in EURO sau LEI, dar si-au asigurat prin CONTRACT returnarea in CHF.

Indiferent cum a ar fi evoluat cursul CHF/LEU, daca ar fi scazut sau crescut, bancile nu ar fi pierdut, avand deja asigurata prin contract returnarea sumelor intr-o moneda de refugiu, fapt pe care clientii nu l-au cunoscut. Bancile s-au asigurat ca vor incasa sume indexate la cursul CHF. Ele  nu au informat vreodata debitorii ca acestia vor suporta pierderi drastice mai ales in perioadele de criza economica, deci exact atunci cand veniturile lor ar fi scazut.

Întrebarea este: au fost inchise liniile de credit in CHF ale bancilor? Rapoartele anuale ale unor banci indica acest lucru, pe cand altele contin dovada clara ca nu au atras imprumuturi in CHF. Chiar daca s-ar fi imprumutat in CHF, este logic sa le fi inchis, bancile fiind profesionisti ai riscului. Au incasat timp de 8-9-10 ani rate in CHF: nu s-au acoperit imprumuturile in CHF? Au dat CHF virtuali, de fapt lei sau euro la un anumt curs, istoric, al CHF,  si au incasat, an de an, lei indexati la un curs din ce in ce mai mare al CHF, azi fiind dublu. Iar in lege se prevede clar: sumele platite deja raman la banca. Mai mult, dobanzile si comisioanele abuzive, asa cum s-a dovedit in mii de procese castigate de imprumutati in instanta, au fost platite la cursul CHF de la data platii. Si aceste sume incasate necuvenit raman bancii.

Mai mult, in 8-10 ani, in majoritatea cazurilor si in functie de anul imprumutului, sumele platite de catre debitori ating sau depasesc valoarea imprumutului exprimata in lei la momentul acordarii. Ce urmeaza sa achite in urmatorii 15 – 20 de ani este doar profitul bancii.

In concluzie, teoria pierderii sta in picioare numai in urmatoarele conditii:

  1. daca bancile s-ar fi imprumutat in CHF pe 25-30 de ani si noua ne-ar fi dat CHF (fara schimburi valutare, fara swap-uri)
  2. daca mai au inca expunere pe CHF(din imprumuturile facute ATUNCI, in perioada creditarii, si nu pentru ca in bilanturi apar imprumuturi in CHF dar care nu au fost folosite pentru creditarea din anii 2006-2008 ).

Raportul agentiei financiare Fitch Ratings contrazice afirmatiile BNR cu privire la pierderile care ar fi suferite de banci. In acesta  se arata ca legea conversiei creditelor in CHF la cursul de la data acordarii nu va avea un impact imediat asupra calificativelor bancilor romanesti, datorita faptului ca imprumuturile in moneda elvetiana au o proportie neglijabila in totalul creditelor acordate de bancile din Romania. Totodata, bancile care au portofolii mai mari de credite in CHF dispun de rezerve suficiente pentru a absorbi potentialele pierderi.

 

http://stirileprotv.ro/article/stiri/financiar/raportul-fitch-contrazice-bnr-ce-impact-va-avea-asupra-bancilor-conversia-creditelor-in-franci-elvetieni-la-cursul-istoric.html

http://in.mobile.reuters.com/article/idINFit976600

La finele anului trecut bancile au inregistrat un profit record, egalandu-l pe cel din 2008, de 4,5 miliarde lei. La jumatatea anului 2016, sistemul bancar previziona pentru anul 2016  cel mai mare profit din istorie, de peste 1 miliard de euro.

Conform BNR, doua banci s-ar putea sa ajunga  sub pragul de solvabilitate minim reglementat daca s-ar aplica legea conversiei. Problema care se pune este: de ce aceste banci trebuie salvate prin sacrificiul debitorilor? Cat va rezista o banca daca profiturile acesteia depind de debitorii in franci elvetieni, care aduc profituri fabuloase dar care sunt deja ruinati economic si social? Sistemul bancar ar trebui sa puna problema insanatosirii modului de a face afaceri.  Este un semn extrem de ingrijorator pentru sanatatea acestuia daca profiturile sale depind de o creditare inselatoare si sunt facute cu pretul ruinarii debitorilor.

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

One comment

  1. Trei observatii:
    1. Inițial BNR controla cred lunar poziția valutara în acea zi se făcea swapul, se raporta și se închidea luna. Apoi se inversa tranzacția. Acum raportarea e mai deasa, deci legal francii exista.
    2. Doua bănci intra în problema după BNR. Acelea nu sunt bănci mici ci reprezentantele unor bănci străine mari, cărora banca mama, asa cum le asigura acum swapul cu francii, le-ar putea regla solvabilitatea.
    3. Faptul ca BRD, Bt ( nu Volksbank), ING nu au intrat în hora Chf arata clar riscul cunoscut, asumat doar de unii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *