Marfă stricată la aprozarul Raiffeisen!!!

Aprozarul de credite fara aviz sanitar, Raiffeisen: „…pentru cazurile sociale cu adevarat grave (decesul părinţilor unor copii minori, invaliditate permanentă, probleme grave de sănătate ale debitorului sau co-debitorului) unde darea în plată a imobilului ar agrava situaţia familiei. În asemenea situaţii facem ceea ce făceam şi anterior, găsim soluţii pentru uşurarea situaţiei financiare a familiei”.

Clienții cu Credite în CHF reacționează la aceste manipulări ale băncii Raiffeisen și relatează cazuri concrete:

„Ajutorul”:

1. – am cerut o soluție pt că nu mai făceam față cheltuielilor – am propus inclusiv soluția –
perioadă de grație ca să mă redresez financiar – am subliniat clar, verbal pt că în scris nu existau formulare cu paragrafe unde clienții să-și poată trece motivele pentru care apelează la “ajutor”
– nu am găsit înțelegere, m-am lovit de un zid de indiferență și arogantă (când zic asta, nu exagerez cu nimic)
– banca a încălcat principiile de parteneriat și a demonstrat că NU NEGOCIAZĂ, după cum afirmă dl. Groningen AZI, este din nou o sfidare la adresa nenorocilor clienților săi și a inteligenței acestora;
NU A EXISTAT “In asemenea situații facem ceea ce făceam și anterior, găsim soluții pentru ușurarea situației financiare a familiei”.
– La vremea „anterioară” la care face referire dl Gronigen, copilul meu se pregătea pt examene, banii erau din ce în ce mai puțini pt orice necesitate am fi avut – datorită „crizei”, furnizorii de servicii scumpiseră tot și făceam față greu cheltuielilor, iar salariile, CULMEA, scădeau – DAR RATELE ERAU LA ZI – mă împrumutam și tot plăteam rata, nu mâncam și rata o plăteam – nu erau bani de bilet de autobuz, dar pt rată erau – NE TÂRAM ZILELE în speranța că mâine va fi mai bine și aud AZI pe dl Groningen ca spune „că făcea asta și înainte”? Adică în 2010 când am solicitat o soluție CARE SĂ MĂ SPRIJINE – NU CARE SĂ-MI MĂREASCĂ COSTURILE?

Dar ce ar fi vrut, să mă duc în cosciug la el, ar fi trebuit să aștept să fiu bolnavă grav?
Cât înseamnă „grav”, ca să-și îndrepte așa zisele SOLUȚII MĂRINIMOASE către partenerul client – că în reclamă rânjește cu gura până la urechi și spune „SUNTEM PARTENERUL TĂU DE ÎNCREDERE” – Hai, nu zău??? Când??

SĂ-I INTRE BINE ÎN CAP CĂ NU AM CERUT MILĂ ȘI NICI SĂ NU MAI PLĂTESC CREDITUL – AM CERUT O PERIOADĂ DE GRAȚIE ÎN CARE SĂ MĂ REDRESEZ!

Fiecare debitor care luptă azi pt drepturile lui a dorit să ajungă cu creditul la final – nici unul dintre noi nu și-a dorit să nu-și mai plătească ratele sau creditul așa cum lasă de înțeles dl Groningen
Dacă e așa tare în declarații lăudăroase, mă ofer eu să-i fac o statistică cu debitorii din 2006 de când a început să dea creditele „în condiții avantajoase” în care ne aduce ca măsură de ÎNCREDERE ȘI SIGURANȚĂ stabilitatea țării Elveția – măi, mă lași?

CHF RAIFFEISEN

Mă ofer eu să-i demonstrez că nu a oferit „nici înainte” nicio soluție „pentru ușurarea situației financiare a familiei” – așa cum minte astăzi, dacă ar fi fost așa, dl Groningen nu s-ar fi luptat în instanțe pt amenzile pe care le-a primit de la ANPC – ce rușine – și dacă ar fi fost așa nu ar fi avut atâtea procese pe rol pt clauzele abuzive și dacă ar fi fost așa CU ADEVĂRAT – nu ar fi restituit atâtea sume debitorilor din soluțiile câștigate în instanțe de către aceștia – soluții date de instanțele românești, pe care le contestă până în pânzele albe – Rușine!

Hai să vedem cum îmi „ușura situația financiara” o dată cu cu implementarea OUG 50:
Obligația de notificare a fost în sarcina exclusivă a băncii – aceasta nu m-a notificat, sau dacă a făcut-o eu nu am aflat. Chiar și așa, în iunie 2010 am solicitat o soluție de „ușurare” a situației cu care mă confruntam – prin implementarea OUG 50 ar fi trebuit. În primul rând să primesc reducerea pe care mi-o oferea OUG 50 în clipa aceea – măcar prin eliminarea comisionului de risc/administrare – acest fapt ar fi atras după sine o reducere a costurilor
– Marja băncii devine 11,50 pp și a fost determinată luând în considerare toate cheltuielile operaționale (poftim?? care cheltuieli, în ce constau astea?) și riscul de credit al băncii – PĂI CE VORBIRĂM MAI SUS, dle Groningen care „ușurati situația financiară a familiei” – nu zice OUG 50 să eliminăm comisioanele de risc?! – de ce nu ați venit în ajutorul familiei mele, ușurându-mi situația prin ELIMINAREA acestuia și nu prin MAJORARE??
– La data încheierii prezentului act adițional – adică al restructurării oferită de bancă pentru „usurarea situației financiare a familiei” mele – respectiv 21.06. 2010 – după implementare OUG 50, valoarea Ratei dobânzii curente, calculată la ultima Data de actualizare ( care actualizare? – de când, adică?), conform formulei de mai sus este 11.85, formula la care face referire „de mai sus” este aceasta :
– „Rd=Euribor 6luni + (marja băncii) sau
– Rd=Libor 6luni(CHF) + (marja băncii) sau
– Rd=Libor 6luni(USD) +(marja băncii) sau
– Rd=media aritmetică pe ultimele 30 zile calendaristice a Robor 6 luni + (marja băncii)”….și mai jos îmi dă definițiile pe o pagină întreagă ale acestor indici – ați înțeles ceva?

Prin urmare, când ai nevoie de o soluție, cum ar fi „ușurarea situației financiare a familiei” trebuie să mergi la bancă pregătit pentru aceste necunoscute unde vei primi ca „si înainte” adică în perioada anului 2010, o creșterea a soldului prin creșterea marjelor de risc, a dobânzilor și a perioadei de creditare. Unde este soluția de „ușurarea a situației financiare”, dacă după perioadă de restructurare, aproape se dublează costurile?
Dacă eu am plătit după restructurare de 2 ori și ceva principalul în dobândă, unde este „ușurarea”?
Dacă la fiecare întârziere plătesc penalități pt fiecare zi de întârziere unde este „ușurarea” cu care vine dl Groningen să ne sprijine? – tocmai de-aici se văd profiturile băncii, eu nu am bani să plătesc rata la termen, dar când o plătesc trebuie să plătesc și penalitățile care penalități poartă și DOBÂNDĂ!!! Ce să zic? Mare soluție ne-a oferit spre „ușurarea situație financiare” – dacă eu și azi plătesc dublu și ceva dobândă față de principal… și dacă întârzii, nu-i așa că penalitățile și dobânzile cresc și la dobânda aplicată la credit? O fi legal din punct de vedere penal?

Consider că dl Groningen prin contractele băncii sale nu intenționează și nici nu a încercat prin oferirea soluțiilor de restructurare să „ușureze” în favoarea clienților săi situațiile financiare ale celor care solicită sprijin – nici măcar atunci când unul dintre soți decedează cum vom vedea în următorul exemplu:

2. – În anul 2010, soția unuia dintre clienții băncii dlui Groningen decedează, după cum se poate dovedi în urma certificatului de deces, fiind și co-plătitor în contractul de împrumut făcut în anul 2008 împreună cu soțul, rămânând în urmă un copil extrem de minor și o rată extrem de mare. Cu toate acestea, soțul plătește până în 2013 când nu reușește să mai facă față situației și cere sprijin băncii pt analizarea situației, având o rată de aprox 2300 lei la un salariu de 2200 lei – din care, în graficul de rambursare, rata este de 250 CHF și dobânda de 370 CHF – roagă banca să-i vina în sprijin că nu mai poate plăti în condițiile date. Specifică în adresele către bancă CĂ NU DOREȘTE NICIO RESTRUCTURARE pt că ar fi fost deja a 4-a și pt că în urma acestora nu a obținut nici o soluție reală, soldul rămânând aproape intact, iar ratele crescând – printre lacrimi omul nostru și văduv și cu un copil în întreținere și cu o datorie imensă, bate străzile la bancă, dă sute de telefoane, expunându-și situația dramatică în care se zbate – mai social decât un caz de acest tip, care ar mai putea fi, dle Gronigen?

Dacă moartea unuia dintre plătitori, lăsarea în urmă a unui copil mic fără mamă și celalalt părinte împovărat de soluțiile de restructurare nu este o prioritate pt ușurarea situație financiare a familiei acestuia, atunci la care tipuri de ușurare a situațiilor financiare faceți referire?

Cine răspunde pt psihicul și viața acestui debitor și pt lipsurile din viata copilului lui?
Ce înseamnă pt dvs CAZ SOCIAL CU ADEVĂRAT???

Cum, mai exact, ați venit în sprijinul acestei familii „și mai înainte” adică în 2013 când v-a solicitat ajutorul față de AZI, 2016 când spuneți că o veți face la fel ca și „înainte” – adică cum?

3. – Un alt exemplu de caz CU ADEVĂRAT SOCIAL – cum vă place să ne știți CAZURI SOCIALE

„Mă numesc X-ulescu, am 31 de ani si acum doi ani și jumătate tatăl meu a decedat în urma unui infarct, fiind într-o depresie cruntă – am să ajung imediat și la motivul depresiei.
In urmă cu aproape 8 ani tatăl meu a împrumutat de la banca Raiffeisen o sumă de aproximativ 63.000 chf pentru a-mi cumpăra mie o garsonieră (la vremea aceea echivala undeva la 31.000 euro). De-a lungul timpului, cum știți, evoluția francului a fost una nefavorabilă pentru noi consumatorii, am plecat de la o rată de 1100 de lei și am ajuns la o rată de 2500 de lei în acești opt ani de zile.

Cum s-a ajuns să luăm un credit în franci? Este exact aceeiasi explicație pentru mulți dintre noi, tatăl meu avea un venit net de aproximativ 2900 de lei, eu un venit minim pe economie 350 de lei și mama mea la fel… eu și mama, fiind coplatitori în contract.

Singurul tip de credit la care ne-am încadrat a fost cel în chf (așa ne-a spus banca).
Perioada maximă permisă de bancă a fost aceea până la care tatăl meu ajungea la pensie (deși nu a mai reușit), adică de 15 ani. După moartea tatălui meu am găsit documentele de la bancă doar de el știute, anexe la contract. Se pare că nu mai putea să ducă rata și a încercat o negociere … o negociere toxică de care noi membrii familiei nu am știut – acesta a si fost motivul depresiei.

Au fost trei anexe la contract adică perioadă prelungită pentru încă trei ani … deci cei 15 ani impuși de bancă la început s-au transformat în 18.
Anexele la contract… Ce pot să spun… sold să zicem 2010, 47000 chf… sold 2011 47000 chf, asta se numește restructurare la bancă…. Unde 1+1 fac întotdeauna 3.

Au fost făcute trei restructurări. Doar ultima începe să scadă din sold… deci de fapt restructurare înseamnă comision de amânare, altfel nu pot să explic.

Acum gândiți-vă… o rată de 2400 de lei pe luna, plus cheltuielile mele lunare la un salariu de 2600 de lei pe luna plus că trebuie să am grijă și de mama mea care are un salariu minim pe economie. Eu ce ar trebui să fac? Cu ce sunt eu de vina?

Banca nu a vrut să negocieze cu mine de niciun fel… am cel puțin trei scrisori către bancă cu număr de înregistrare, am dat banca în judecată și acum aștept un răspuns”

Cum mai exact ați venit în sprijinul acestei familii când nu a mai putut plăti rata?
Câți oameni ar trebui să mai moară că să veniți în sprijinul acestora CU ADEVĂRAT?
Aveți onoarea să ne răspundeți în mod public, cum anume ați venit în sprijinul acelor situații absolut dramatice?
De ce folosiți vorbe mari prin care induceți opinia publică în eroare?
Faceți publice ajutoarele prin care ați intervenit în „usurarea situațiilor financiare ale familiilor” în dificultate.
De ce soluțiile de restructurare împovărează și mai mult debitorii?

4.- „Am luat un credit (pentru partaj la un apartament cu 2 camere) de 29.127CHF în 2008, din care 627 de CHF erau comision de administrare – după 2 restructurări în 2010 și 2011 am o rată lunară de 243.53 de CHF din care principal 60.36 CHF și dobândă 182.17 CHF, toate astea la un salariu net de 777 lei. În 2010 marja calculată de Raiffeisen Bank a fost de 11.85%… am primit recent ofertă de restructurare, dar și așa rată depășește 67% din salariu”.

Cum să plătești o rată de 243 CHF din 777 lei?
Dar mai mult decât atât, puteți să ne spuneți din ce este compusă dobândă de 183 chf?

Sigur, ca acestea mai cunosc – câteva mii, din cele „puține” cazuri pe care le amintiți atunci când faceți referire la CAZURILE CU ADEVĂRAT SOCIALE – debitori captivi într-un contract cu o bancă arogantă și sfidătoare la dramele clienților care îți asigură profiturile.

Atitudinea băncii pe toată perioada relației contractuale și până în prezent a adus un impact negativ în plan psihic, a creat un climat de neîncredere în familie și prieteni și nu în ultimul rând mi-a adus atingere prestigiului profesional scăzându-mi randamentul și fiind nevoită să-mi dau demisia nemaisuportând presiunea creată de tefoanele zilnice și scrisorile de amenințare venite din partea acesteia – unde este soluția prin care dl Gronigen venea în sprijinul clienților „și înainte”, prin ușurarea situației financiare a familiei mele? Adică în 2010.

Cine apreciază criteriile referitoare la consecințele negative suferite de mine și familia mea în plan fizic și psihic, importanța valorilor ce mi-au fost lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării mele și a copilului meu, în situația în care eram unicul părinte și în care mi-a fost afectată situația familială, profesională și socială?

Cu ce curaj vă duceți la ICSID să vă apărați investiția atâta timp cât nu ați soluționat neclaritățile și disputele care s-au născut din contractele de împrumut? Investiția făcută de Bancă nu cumva trebuie să fie una corectă?! Nu cumva acea investiție trebuie să respecte legea?!

Din 1981, de când politica monetară a Elveției a contribuit la fluctuațiile ratelor de schimb valutar în medie cu 7%-15%, și până în 2006 când banca a făcut reclama cu care a decis să ofere împrumuturi în „cea mai avantajoasă moneda”, motivând avantajul stabilității economiei țării de proveniență, a existat suficient timp și multe rapoarte prin care profesionistul bancar ar fi putut estima dezastrul pe care l-ar fi creat această „dezavantajoasa” monedă, așadar nu pot să nu iau în calcul premeditarea unei înșelăciuni grave la adresa populației care avea nevoie să facă împrumuturi și nu i se permitea în moneda națională – stau mărturie, zeci de mii de cazuri ale debitorilor care deși erau eligibili pt împrumuturile în lei, au fost deturnați la a primi împrumuturi în monedă „mai avantajoasa” a celei mai stabile economice țări, Elveția
[http://www.snb.ch/n/mmr/reference/working_paper_2009_16/source/working_paper_2009_16.n.pdf] p.18

Deși banca nu ne-a informat cu privire la riscul fluctuațiilor de curs valutar, pretinde de la debitori plata unor sume disproporționat de mari comparativ cu suma acordată la începuturile relației contractuale, asigurându-și un profit nejustificat, fondat pe dezechilibrul contractual – motivând după cum urmează:

adevarul raiffeisen

Când ne-ati acordat împrumutul nu am fost în cunoștință de toate aceste aspecte pe care azi le scoatem în evidență – prin urmare nu este în interesul meu că banca nu avea CHF și a trebuit să se împrumute și asa ne-au crescut costurile cu tranzacțiile valutare – în graficul meu de rambursare și nici într-un alt document nu justifică profesionista bancă cum sunt calculate în contabilitate aceste costuri/fluctuații/pierderi valutare – așadar nu trebuie să fie RISCUL MEU VALUTAR.

Când vă duceți la ICSID luați în calcul și răspunsurile la toate aceste necunoscute pe care le-ați presărat din abundență în contractele noastre și la care AZI vă lăudați că ne oferiți sprijin așa cum „o făceați și înainte” – ce obrăznicie!

Cu dispreț,
Un debitor împovărat!”

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci