SĂPTĂMÂNĂ DECISIVĂ pentru împrumutații în franci elvețieni: CJUE se pronunță asupra înghețărilor de curs, iar ICCJ decide dacă darea în plată se aplică și executaților silit

Urmează zile de foc pentru împrumutații în franci elvețieni, în condițiile în care, pe 20 septembrie,  Curtea de Justiție de a Uniunii Europene se va pronunța în cauza „Andriciuc și alții contra Banca Românească” (C-186/16), soluția dată de către CJUE urmând să aibă impact asupra tuturor proceselor din țară ce au ca obiect înghețarea cursului leu-chf la valoarea de la momentul acordării împrumutului.

Totodată, pe 18 septembrie, Înalta Curte de Casație și Justiție este așteptată să dea o hotărâre care să lămurească aplicarea legii dării în plată și debitorilor executați silit care nu mai au bunul imobil în proprietate.

 

I. Despre cauza „Andriciuc și alții contra Banca Românească” aflată pe rolul CJUE

În anul 2016 Curtea de Apel Oradea (învestită cu soluționarea unui dosar în care reclamanții, în contradictoriu cu Banca Românească, au solicitat înghețarea cursului leu-chf la valoarea de la momentul acordării împrumutului) a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o serie de întrebări preliminare care vizează interpretarea unor texte de lege cu impact direct asupra tuturor dosarelor pe înghețare curs. 

Astfel, pe rolul CJUE a fost înregistrată C-186/16, denumită „Andriciuc și alții vs. Banca Românească”.

Iată întrebările adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene de către Curtea de Apel Oradea:

  1. Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/131 trebuie interpretat în sensul că dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligaţiile părţilor care decurge din contract trebuie analizat prin raportare strict la momentul încheierii contractului sau include și situaţia în care, pe parcursul derulării unui contract cu executare succesivă, prestaţia consumatorului devine excesiv de oneroasă comparativ cu momentul încheierii contractului din cauza unor schimbări semnificative ale cursului de schimb valutar?
  2. În accepţiunea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, prin caracterul clar și inteligibil al unei clauze contractuale trebuie să se înţeleagă că respectiva clauză contractuală trebuie să prevadă doar motivele care au stat la baza includerii acestei clauze în contract și mecanismul său de funcţionare sau trebuie să prevadă și toate consecinţele sale posibile în funcţie de care preţul plătit de consumator poate varia, cum ar fi riscul de curs valutar, și dacă din perspectiva Directivei 93/13/CEE se poate considera că obligaţia băncii de informare a clientului la momentul acordării creditului vizează exclusiv condiţiile de creditare, respectiv dobânzile, comisioanele, garanţiile puse în sarcina împrumutatului, posibilitatea aprecierii sau deprecierii unei monede străine neputând fi inclusă în această obligaţie?
  3. Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că termenii „obiectul principal al contractului” și „caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de-o parte, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte” acoperă o clauză cuprinsă într-un contract de credit încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, potrivit căreia „creditul va fi restituit în aceeaşi valută”?

De menționat faptul că interpretarea dată de către CJUE este obligatorie pentru toate instanțele din țară. 

II. Despre pronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție de pe 18 septembrie

În dosarul 2998/202/2016 aflat pe rolul Tribunalului Călărași, instanța de judecată a sesizat ÎCCJ cu dezlegarea unei chestiuni de drept vizând art. 8 alin. (5) din Legea 77/2016 privind darea în plată („dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului”).

Mai precis, Tribunalul Călărași întreabă Înalta Curte dacă legea dării în plată se aplică și debitorului care deși a rămas fără bunul imobil ipotecat (în favoarea băncii), asupra acestuia banca continuă executarea și asupra altor bunuri/venituri.

Sesizarea Tribunalului Călărași a fost înregistrată la ÎCCJ sub nr. 1101/1/2017, pronunțarea fiind așteptată pentru data de 18 septembrie 2017. De menționat că interpretarea dată de către ÎCCJ este obligatorie pentru toate instanțele din țară. 

Iată conținutul sesizării ÎCCJ de către Tribunalul Călărași:

„Dispoziţiile art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin contracte de credit se interpretează în sensul că pot solicita stingerea obligaţiilor izvorâte din contractele de credit în baza textului de lege menţionat şi debitorii care sunt supuşi în continuare unei executări silite deşi executarea silită a imobilului ipotecat a fost finalizată prin adjudecare?”

Recent, prin Decizia 95/2017, Curtea Constituțională s-a pronunțat favorabil consumatorilor, în sensul că Legea dării în plată s-ar aplica și celor executați silit, rămași fără bunul imobil ipotecat și asupra cărora se continuă executarea de către bancă. Astfel, este de așteptat ca ÎCCJ să întărească poziția Curții Constituționale, fiind încrezători că decizia ÎCCJ va fi una favorabilă debitorilor.

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

4 comments

    1. Buna ziua.
      Gasiti in comunicatul din data de 18 septembrie decizia de la ICCJ (aici: http://www.scj.ro/1323/Comunicate-privind-deciziile-pronuntate-de-Completele-pentru-dezlegarea-unor-chestiuni-de-drept-in-m)

      Inalta Curte a respins ca inadmisibila sesizarea. Adica a respins-o pentru vicii de procedura, nu s-a pronuntat pe fond. Este o decizie favorabila consumatorilor. Legea darii in plata se aplica si executatilor silit (chiar daca mai au sau nu bunul imobil ipotecat in proprietate) in conformitate cu cele statuate de Curtea Constitutionala in Decizia 95/2017.

      1. Buna seara,
        am citit link-ul indicat dar nu imi este clar unde si cum anume impune ICCJ ca fiind obligatorie interpretarea in favoarea clientilor a acelui aliniat buclucas! Poate imi lipseste vocabularul si nu cunosc formularile legale!

        1. Ideea este ca Inalta Curte nu a analizat continutul sesizarii. Mai intai trebuia sa vada daca a fost corect sesizata, daca sesizarea in sine a respectat procedura legala.
          Practic, Inalta Curte a respins ca inadmisibila sesizarea pentru ca au existat vicii de procedura, deci, nu s-a pronuntat deloc asupra continutului sesizarii. Adica daca legea se aplica sau nu executatilor siliti.
          Daca ar fi analizat continutul (fondul problemei) atunci ar fi dat fie o solutie de admitere, fie de respingere ca NEINTEMEIATA (nu ca inadmisibila).

          De ce spunem ca aceasta solutie este favorabila clientilor?
          Pentru ca ramane in totalitate, in picioare, Decizia 95/2017 a Curtii Constitutionale care a aratat ca Legea darii in plata se aplica si celor executati silit care nu mai au bunul imobil in proprietate.

          Sigur ca ideal ar fi fost ca ICCJ sa admita sesizarea si sa confirme si ea solutia data de catre Curtea Constitutionala, dar exista si riscul sa se exprime putin diferit, sa difere argumentele sale fata de cele ale CCR, si atunci poate ca avocatii bancilor mai gaseau cine stie ce chichite pe care le-ar fi putut prezenta in instanta.

          Decizia 95/2017 CCR este clara: legea se aplica si celor executati silit care nu mai au bunul imobil in proprietate. Acum….depinde si de judecatori. Din pacate, practica nu este unitara si depinde de multe variabile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *