SCANDALUL #RaiffeisenLeaks: Banca confirmă, indirect, autenticitatea documentelor interne scurse în spațiul public. În același timp, banca răspunde sfidător la adresele clienților

În urmă cu circa 2 luni de zile (iulie 2017) în spațiul public au apărut o serie de documente interne de la Raiffeisen Bank  care demonstrează practicile comerciale înşelătoare, intenţia de a include în contracte clauze abuzive care să justifice majorarea ratei dobânzii, dar şi faptul că între reprezentanții Raiffeisen şi BNR au existat comunicări legate de CONTINUTUL contractelor, deşi BNR a negat în repetate rânduri că ar putea sa intervină în contracte. Mai mult decât atât, banca se angaja să convertească creditele din CHF în lei în cazul unei variații a cursului de schimb peste limita de 15% față de cursul inițial, însă acest angajament nu a fost, în mod evident, respectat de către bancă. Puteți citi pe larg întreaga poveste, precum și documentele scurse, aici, aici și aici.

După apariția acestor documente, clienții băncii Raiffeisen s-au năpustit cu adrese către bancă, respectiv reclamații către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC).

În continuare vom publica unul dintre răspunsurile date de către bancă unui client și, desigur, vom realiza și o analiză pe text prin care ne dorim să demontăm (cu argumente solide) toate pseudo-susținerile băncii Raiffeisen. 

De menționat și reținut că răspunsurile băncii adresate clienților sunt aproximativ identice.

Având în vedere conținutul adresei, avem de făcut următoarele observații:

OBSERVAȚIA #1 

Din moment ce Raiffeisen Bank se raportează la „informațiile apărute în presă” (acele informații sunt în legătură cu documentele interne scurse în spațiul public), înseamnă că, în mod indirect, Banca confirmă existența și veridicitatea documentelor interne apărute pe platforma de socializare facebook.

OBSERVAȚIA #2

Raiffeisen Bank precizează că „a acordat creditele denominate în moneda CHF în condițiile în care acest tip de credit era deja acordat către consumatori de alte instituții de credit.”

Dacă ne uităm pe documentele interne, o să observăm că singura banca din piață care acorda acest tip de credit, la momentul la care Raiffeisen a decis să pună și ea la vânzare creditul în CHF, era OTP Bank. Asta se întâmpla în septembrie 2006. De menționat că și BRD a acordat pentru o scurtă perioadă de timp credite în CHF, însă în anumite condiții (mai drastice).

Pe cale de consecință, pluralul „alte instituții de credit” nu se justifică în acest context și denotă, încă o dată, lăcomia băncii, iresponsabilitatea și setea pentru profit. Un proverb românesc spune: „Prost e cine dă, nu cine cere!”

Mai mult, Herbert Stepic, director executiv al Raiffeisen International si vicepresedinte al RZB, a carei subsidiara din Romania acorda credite in franci elvetieni, credea ca BNR ar trebui sa ia masuri administrative de limitare a creditelor in monede exotice: “Am vrea sa renuntam sa acordam credite in franci elvetieni in Romania, dar atat timp cat ceilalti o fac, nu putem sa ne scoatem singuri de pe piata”

O declarație extrem de „responsabilă” din partea directorului executiv Raiffeisen. Dacă la Raiffeisen creditarea în CHF nu prezenta niciun risc (de fapt, NU se dorea să se întrezărească niciun risc în legătură cu creditul în CHF), pentru cei de la BRD sau BCR acesta se zărea din avion. Probabil că de aceea au declarat următoarele:

BRD: “Am considerat atunci, analizând atent istoria acestei valute a unei țări cu statut de ”refugiu financiar” în perioade de criză, că riscurile legate atât de rata de schimb, cât și de variabilitatea dobânzii de referință erau prea mari atât pentru bancă, cât și pentru clienții în CHF.”

 „Creditarea in franci elvetieni este o activitate iresponsabila in Romania”, afirma, in vara anului 2008, fostul presedintele executiv al BCR, Manfred Wimmer.

Vorba aceea: „Prost e cine dă, nu cine cere!”.

OBSERVAȚIA #3

„Menționăm că Raiffeisen Bank a respectat și respectă cadrul legal care reglementează activitatea de creditare și drepturile consumatorilor.”

Operațiune de marketing. În traducere liberă: „Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul”.  Sfidător de-a dreptul. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm retoric: dacă Raiffeisen a respectat cadrul legal, atunci de ce nebunii ăia de clienți au deschis zeci de mii de procese împotriva băncii?

Un posibil răspuns: pentru că sunt „nebuni”! O așa-zisă minoritate gălăgioasă care nu avea ce să facă decât să își piardă zilele prin tribunale și să îi mănânce credincioasei și virginei bănci zilele, nopțile, hambițiile și banii.

OBSERVAȚIA #4

Raiffeisen susține că la momentul încheierii contractelor de credit în franci elvețieni (2006-2009) NU era obligată să compună dobânda variabilă după o formulă prestabilită, întrucât legea nu prevedea o asemenea formulă.

Băi, ce băieți buni! Așa de buni că au omis Anexa din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive, care interzicea băncii să modifice unilateral  clauzele contractuale fără a avea un motiv obiectiv. În accepțiunea băncii, dacă se trezea vreunul dintre ei cu fața la cearceaf, ăsta putea fi considerat motiv de modificare a ratei dobânzii. Și, culmea, întotdeauna în sus! Ntz, ntz…

Ia să vedem ce spunea Legea 193/2000, în varianta aplicabilă la momentul încheierii contractelor de credit în CHF:

Hmm….interesant de-a dreptul! Nu-i nicio problemă. Vă mai învățăm și noi câte ceva, baieți drăguți care esteți!

Ia să vedem ce spunea și BNR, încă din 2004! Și tot cu privire la dobânda variabilă. Acum, vă rugăm, să nu plângeți pentru că v-am prins cu fofârlica:

Cum adică? Și BNR v-a transmis să creați o dobândă variabilă transparentă? Și încă din 2004? Vai, nu se poate! Niște oameni răi! Culmea este că alte bănci au transparentizat dobândă. Și aveau dobânzi corecte! Și în 2006, și în 2007, și în 2008, și în 2009, și în 2010. Ghinion! Trebuie să suportați și consecințele!

OBSERVAȚIA #5

Cel mai important pasaj din răspunsul adresat clientului este următorul:

Mai înainte de a trage niște concluzii, haideți să punem în ordine cronologică o serie de informații:

– Septembrie 2006: Raiffeisen Bank România transmite Raiffeisen Bank Viena că, în cazul unei creșteri de cel puțin 15% a cursului de schimb LEU-CHF, va chema toți clienții pentru a le propune conversia la cursul zilei. Desigur, banca nu și-a onorat acest angajament. A se observa că ei considerau că e riscant pentru client să rămână în franci dacă se atingea acel prag de 15%, dar nu au făcut absolut nimic nici atunci când cursul de schimb se apreciase chiar cu 125% (aceste informații se regăsesc în documentele interne la care făceam trimitere în partea de început a articolului).

– 2 Octombrie 2006: Cursul de schimb era 2.23 lei/chf! Să plecăm de la presupunerea că un debitor a contractat un credit în franci, de la Raiffeisen, pe data de 2 octombrie 2006 (atenție: era aproape cel mai prost curs posibil la care putea fi accesat un credit în franci).

15% x 2.23 = 0.3345 lei. În consecință, trigger-ul (limita) de 15% impusă de Raiffeisen pentru a efectua conversia din lei în franci, la cursul zilei, ar fi fost atinsă dacă cursul de schimb ajungea la 2.5645 lei/chf. 

– 15 ianuarie 2009 (momentul la care Raiffeisen a renunțat la acordarea creditelor în franci): Cursul de schimb era de 2.8991 lei/chf.

Dacă Raiffeisen și-ar fi onorat angajamentele, atunci trebuia să convertească creditul acordat pe data de 2 octombrie 2006 după ce era atinsă acea limită de 15%. Limita a fost atinsă pe 27 octombrie 2008 când cursul leu-chf era de 2.5756. 

Dovadă certă că Raiffensen Bank a mințit încă o dată! Pe exemplul dat de noi, creșterea cursului de schimb, între momentul acordării împrumutului (2 octombrie 2006) și momentul 15 ianuarie 2009, este de 30%. Nu cunoaștem instrumentele de calcul utilizate de către Raiffeisen, dar este mai mult decât evident că matematica convențională nu este agreată în departamentele băncii.

Pe scurt, Raiffeisen, deși a înțeles riscurile creditării în franci elvețieni, nu a făcut absolut nimic pentru a își ajuta clienții, nici măcar atunci când cursul de schimb a crescut cu peste 100%. Colac peste pupăză, pe lângă riscul valutar, împrumutații au fost nevoiți să suporte și majorările aberante și abuzive ale ratei dobânzii, precum și diverse comisioane care nu reprezentau altceva decât o dobândă mascată! Ei spun că legislația le-a permis. Noi v-am arătat că legislația, chiar și asa de laxă și favorabilă cum era pentru bancherii noștri, nu le permitea sub nicio formă să modifice dobânzile după cum se trezeau dimineața (și doar în sus), și nici să acorde niște credite riscante.

Am vrea să adresăm și noi o întrebare retorică: de ce în anul 2005 un contract de credit avea doar câteva pagini și cuprindea clauze clare și inteligibile (în adevăratul sens al cuvântului), fără fel de fel de comisioane și dobânzi variabile după cum își dorea banca? Ce s-a schimbat începând cu anul 2006? Să fie goana după profit…..oare?!

Remarcăm, de asemenea, din răspunsul adresat clientului, că „în ianuarie 2009, Raiffeisen Bank România a decis stoparea creditării în franci elvețieni, ceea ce arată că banca a înțeles să nu acorde acest tip de credit indiferent de condițiile pieței financiare.”

Hmm…Să înțelegem că la momentul ianuarie 2009 banca a observat un risc pe piață cu privire la creditul în franci elvețieni?! Pai, bine bine, „nu mai acordăm, dar ce facem cu clienții care apucaseră deja să ia un credit? Oare nu trebuia să ne ținem de cuvânt și să le propunem conversia la acel moment, așa cum promiseserăm la Viena?!”

Nu știm cine a redactat acest răspuns tip de la Raiffeisen, însă a gafat-o! Vă mulțumim pentru toate informațiile prețioase și vă promitem că vom continua monitorizarea și dezvaluirile! Cu și despre voi! Nu-i așa că reușim împreună?

La final, un proverb drag nouă. Pentru voi: „Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!”

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *