Scrisoare deschisa catre domnul Florin Georgescu

In atentia domnului Florin Georgescu,

Buna ziua,

Ma numesc Ion Robu si va scriu din postura complicata a unui “posesor” de credit in franci elvetieni. Spun complicata deoarece, asa cum cu siguranta stiti, lucrurile au luat o turnura foarte dificila in acest an pentru noi, debitorii in aceasta moneda.

Domnule Georgescu, mi-am permis sa va scriu dvs pentru ca nu prea mai avem cui. Rand pe rand, institutiile statului, in frunte cu colegii dvs de la BNR, nu au binevoit a lua nicio masura pertinenta in aceasta directie. Ne-am asteptat sa isi recunoasca partea de vina in generarea acestei situatii economice nefavorabile. Nu au facut-o. Ne-am asteptat sa ne ajute cu initiative legislative. Nu au facut-o. Ne-am asteptat sa ne sprijine (in mod real, nu doar declarativ) cu solutii corecte si pertinente de rezolvare a problemei, in incercarea de mediere a conflictului intre noi si banci. Nu au facut-o.

In schimb, dincolo de lipsa de ajutor concret, ne-au acuzat, direct sau voalat, in frunte cu dl Isarescu, de rea credinta. Am fost certati ca nu vrem sa ne platim ratele sau ca cersim ajutor de la stat, deci din banii celorlalti cetateni. Am fost ironizati ca nu am deschis ochii mari, acum cativa ani, cand am luat aceste credite otravite, ca nu am avut minima pricepere financiara si ne-am incumetat, “uitand” ca totul s-a petrecut sub ochii dumnealor, care au tolerat, tacit, desfasurarea lucrurilor in acest fel. “Uitand” ca aceste credite s-au dat in multe tari din Europa, tari care iau acum sau au luat masuri concrete de rezolvare a problemei. “Uitand” ca bancile se bucura de privilegii uriase in Romania, in mod nejustificat. Am fost acuzati ca ne-am luat vile si ca ne-am facut concedii scumpe cu francii luati de la banca.

Rand pe rand, domnii Isarescu, Cinteza, Ghetea, Olteanu, Vasilescu, Suciu, Lazea si, mai nou, dl Bogza au infierat, cu o aroganta nejustificata, o categorie de oameni care nu au vrut decat sa aiba o viata normala, sa isi cumpere o casa, sa isi intemeieze o familie si sa isi plateasca in mod cinstit datoria catre banca. Acesti oameni inca se straduie din rasputeri sa faca aceste lucruri, in pofida abuzurilor la care sunt supusi din partea bancilor, cu largul concurs al domnilor mentionati mai sus si a politicului, indiferent de culoare (e adevarat, cu unele exceptii). Personal, nu cunosc pe nimeni in randul imprumutatilor in CHF care sa vrea un singur leu de la stat, in contul datoriei sale. Si sunt sigur ca nu exista.

In aceasta desfasurare complicata a lucrurilor, am observat discretia dvs cu privire la acest subiect. Ati preferat sa va tineti departe de el, cel putin de latura publica a lui. Nu ati facut front comun cu colegii dvs, care au “uitat” de ce ocupa functiile respective, motiv pentru care va apreciez.

In acest context, as vrea sa va cer unele sfaturi despre cum am putea depasi aceasta problema. Sincer, nu va cer o pozitie oficiala; as fi mult mai interesat de o comunicare ca de la om la om, de recomandari din partea unui profesionist care a dovedit pricepere si echilibru indubitabile in domeniul financiar, atat ca prim-viceguvernator BNR, cat si ca ministru de finante. In opinia mea, sunteti singurul specialist din BNR care ne poate ajuta. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastra! De la colegii dvs nu mai asteptam nimic – asta nu inseamna ca o sa uitam comportamentul lor.

Cu respect,

Ion Robu

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci