Situatia dezastruoasa a clientilor cu credite in valuta este cauzata de banci cu ajutorul statului roman prin institutiile sale: ANPC si BNR

Presedintele statului trebuie sa repare aceasta nedreptate prin promulgarea legii “darea in plata”

Situatia dezastruoasa din momentul de fata a consumatorilor de credite in valuta a fost indusa de catre banci cu acordul ANPC, institutia care, potrivit prerogativelor sale, avea chiar obligatia sa verifice , sa controleze si corecteze practicile incorecte si ilicite ale institutiilor de creditare. BNR, prin declaratia publica a Guvernatorului (“clauze abuzive sau nu, un contract trebuie respectat”, “ai semnat, ti-ai asumat”), gireaza aceste ilegalitati si transmite un semnal clar de continuare a abuzurilor.

Consideram ca ANPC are toate parghiile si legile necesare sa actioneze in consecinta si sa stopeze toate actiunile bancilor, chiar din faza de modificare unilaterala a contractelor de credit.
Sunt foarte multe argumente care demonstreaza acesta situatie de fapt:

1.ANPC a trimis catre ARB o scrisoare prin care preciza cum poate fi modificata formula de dobanda la contractele aliniate la OUG 50/2010 cu toate ca ATENTIE!!!…… aceasta prevedere NU EXISTA in Directiva Europeana 48/2008/CE, transpusa in legislatia romana prin OUG 50/2010.
DACA se dorea o modificare LEGALA a formulei de calcul a dobanzii, aceasta trebuia sa fie, din nou ATENTIE… specificata in OUG 50/2010 sau in legea 288/2010, lege ce reglementeaza OUG 50/2010 si nicidecum printr-o scrisoare interna.

In conformitate cu legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru actele normative, modificarea se face printr-un act de acelasi nivel.
Bancile din Romania au modificat formula de calcul a dobanzilor si au redenumit unele comisioane in baza acestei scrisori trimise de ANPC catre ARB, in vederea alinierii tuturor contractelor in derulare la OUG 50/2010.

CONCLUZIE: Bancile NU au actionat de capul lor ci au fost ajutate de catre ANPC. Au modificat toate contractele de credit doar pe baza unei scrisori interne ignorand cu buna stiinta faptul ca nici Directiva Europeana 48, nici OUG 50/2010 si nici legea 288/2010 ( de reglementare a OUG50/2010) nu specifica aceasta prevedere. Ba mai mult, toate cele 3 enumerate anterior stipuleaza clar ca “ introducerea altor prevederi in afara ordonantei sunt nule de drept”.

2.. CE FACE ANPC IN ACEASTA SITUATIE
Preşedintele ANPC, Dl. Marius Dunca, a revocat un ordin 358 din 2013 al fostului preşedinte, Bogdan Nica, privind felul în care sunt tratate reclamaţiile consumatorilor privind clauzele abuzive din contracte. Acest ordin a fost revocat in data de 11.03.2015…. DAR!! surpriza, in aceeasi zi s-a modificat si legea 363/2007’’ privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor’’
Ordinul intern cu numărul 358 din 23.10.2013 prevedea ca reclamaţiile pe această temă să fie redirecționate la ANPC dacă sediul social al profesionistului (operatorului economic) se află în Municipiul Bucuresti sau în judetul llfov ori ca acestea să fie analizate de către Consiliile Județene pentru Protecția Consumatorilor cu consultarea prealabilă a ANPC, dacă sediul social al profesionistului (operatorului economic) se afla pe raza teritorială a regiunii/județului.
ANPC trata discriminatoriu reclamaţiile în funcţie de denunţarea acelor acte adiţionale de aliniere la OUG 50. Răspunsul ANPC de la acel moment arăta că instituţia consideră că, prin implementarea OUG 50, clauzele abuzive au dispărut din contractele de credit.

În realitate, clauzele privind comisioanele şi dobânzile au fost modificate, dar costurile impuse consumatorilor au început să fie calculate după o formulă păguboasă pentru aceştia.

Băncile care foloseau formule netransparente/interne pentru calculul dobânzilor au trecut la aplicarea unor referinţe de piaţă precum Euribor/Libor/Robor, dar au calculat marje noi de dobândă, artificiale. Băncile au luat în calcul valorile referinţelor din piaţă din toamna lui 2010 pentru a calcula aceste marje şi nu pe cele de la momentul acordării creditelor, când aveau valori mult mai mari, astfel că marjele fixe rezultate au fost mult mai mari, în unele cazuri de 8-10 puncte procentuale la creditele ipotecare în valută! Modul în care ANPC a implementat Directiva 2008/48 prin OUG 50 a lăsat de dorit şi a creat multă confuzie. Băncile au profitat de neclaritatea textului de lege şi au putut să redenumească comisioanele interzise, precum cel de risc, şi să modifice marjele de dobândă fixe, mai ales după ce o scrisoare semnată de fostul preşedinte Constantin Cerbulescu arăta că au voie să facă acest lucru, deşi nu era clar ce valoare legală are acea epistolă.

Cu revocarea acestui ordin de catre Marius Dunca, presedintele ANPC, practic le dadea tuturor consumatorilor de credite posibilitatea de a sesiza ANPC in vederea analizarii contractului de credit privind existenta unor clauzelor abuzive, chiar daca acestia au denuntat sau nu OUG 50/2010 prin legea 288/2010.

In aceasta situatie ANPC s-a confruntat cu o avalansa de sesizari in vederea analizarii conventiilor de credit, doar in foarte putine cazuri ajungandu-se la concluzia existentei clauzelor abuzive, implicit, trimitand catre instantele de judecata aceste spete de clauze abuzive. Merita specificat faptul ca aceste clauze abuzive au fost sesizate doar in cazul consumatorilor insistenti sau in al celor care au un minim de cunostinte juridice, practic, impingand de la spate aceasta institutie prin oferirea clara de date (ex: referire la o anumita lege, trimitere directa la un caz solutionat de ICCJ a UE, etc) in reclamatiile trimise/depuse catre ANPC. Pentru ceilalti reclamanti, raspunsul a fost acelasi: sesizarea este nesolutionabila!

CONCLUZIE: ANPC nu are o unitate de judecata coerenta a reclamatiilor, dand raspunsuri contradictorii pe aceleasi spete. Mai precis, pe acelasi tip de contract, unui consumator i se raspunde ca sunt clauze abuzive iar altor consumatori (atentie!, cu acelasi tip de contract standard, aceleasi clauze, aceleasi articole in cadrul contractului) le raspunde ca NU exista clauze abuzive.

Majoritatea raspunsurilor standard ale ANPC sunt formulate astfel:

– în conformitate cu prevederile art.95 alin 2,3 si 5 din OUG 50/2010 modificarea contractului s-a putut realiza până la termenul limită de 20.09.2010 iar, în cazul nesemnării acestora, acestea au fost considerate ca fiind acceptate tacit;
– în conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 288 / 2010 :
(2) ,, Actele Adiţionale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepţia cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi,
– în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 288 / 2010, adică intervalul 03 ianuarie – 03 martie 2011, nici dumneavoastră, nici Banca nu aţi denunţat actul adiţional;
SESIZAREA ESTE NESOLUTIONABILA.

CONCLUZIE:
Practic, anularea acelui ordin de catre presedintele ANPC, domnul Marius Dunca, a produs efecte pur teoretice. In realitate NU s-a schimbat absolut nimic, marturie stand raspunsurile acestei insitutii la sesizarile consumatorilor.
In raspunsurile ANPC, exista o omisiune grava, si anume:
Chiar daca actele aditionale NU au fost semnate si nici denuntate de catre consumatori, in conformitate cu prevederile art. II din Legea nr. 288 / 2010 in termen de 60 de zile, iar actul aditional s-a acceptat tacit, ANPC a omis cu premeditare urmatoarele:
– Bancile au majorat marja bancii chiar daca aceasta este fixa pe toata durata contractului si o modificare unilaterala este ilegala
– Bancile au redenumit comisioane
Cele 2 modificari mentionate anterior, conform legii, sunt nule de drept!
Cum putem sa credem in buna credinta a acestei institutiii daca nu a observat aceste elemente definitorii pentru desfasurarea in bune conditii a contractelor?
Uitati ce spune legea:
Art. 40. – (1) Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului
să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator.
(2) Creditorul trebuie să poată face dovada ca a depus toate diligenţele pentru
informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale.
(3) În cazul modificărilor impuse prin legislaţie, nesemnarea de către
consumator a actelor adiţionale prevăzute la alin (1) este considerată acceptare tacită.
În acest caz, se interzice introducerea în actele adiţionale a altor prevederi decât cele impuse prin legislaţie. Introducerea în actele adiţionale a oricăror altor prevederi decât cele impuse prin legislaţie sunt considerate nule de drept

Art. 41. – (1) Orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea acestora.
(2) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii.
(3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită şi contractul rămâne neschimbat

Odata cu avalansa de reclamatii si sesizari, ANPC da un ordin intern ca toate sesizarile cu privire la contractele in CHF sa fie redirectionate catre OPC-urile judetene unde isi are resedinta consumatorul.
In continuare, aceste filiale judetene ale ANPC, continua sarabanda raspunsurilor contradictorii, nefiind in masura sa observe nici in contextul in care sesizarile expun foarte concis si cu trimiteri la textele de lege, existenta acelor clauze abuzive.
Dupa modificarea legii 363/2007’’ privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor’’, consumatorii au facut presiuni la ANPC , Guvern si Parlament pentru indreptarea legii deoarece nu se mai putea aplica HG 1553.
Datorita declararii intentiei de a sesiza institutiile europene cu privire la aceste ilegalitati, legea a fost refacuta prin Ordonanta de Guvern.
Prin indreptarea acestei legi cu OG, societatea civila a intreprins sesizari catre APC Romania, institutia abilitata sa sesizeze ANPC-ul privind punerea in practica a HG1553. Chiar daca APC Romania a sesizat oficial ANPC si a cerut aplicarea HG 1533, institutia sus mentionata NU a pus in practica si NU a actionat in consecinta.
Pentru a intelege importanta acestei HG 1533, trebuie mentionat ca este o hotarare de guvern unde se stipuleaza: daca o banca are practici comerciale incorecte si ilicite, in termen de 20 de zile banca trebuie sa inlature efectele produse prin practica incorecta si ilicita, in caz contrar banca se va inchide.
ANPC, prin refuzul de a aplica HG 1533, a actionat IMPOTRIVA intereselor consumatorilor, fiind sub imperiul directivelor trasate de la BNR care sustine ca aplicarea acestei HG 1533 poate provoca “ risc sistemic” in sistemul bancar romanesc.
Intrucat pana in acest moment exista mii, poate zeci de mii de dosare pe rolul instantelor judecatoresti iar unele au primit deja sentinte definitive, expunem in continuare aceste clauze abuzive asa cum au fost identificate de catre instante:
.

CLAUZELE ABUZIVE IMPORTANTE CARE TREBUIAU IDENTIFICATE DE CATRE ANPC SUNT:

1.NEINFORMAREA CORESPUNZATOARE A CLIENTULUI
2.CONSILIEREA SI AVERTIZAREA ASUPRA RISCULUI VALUTAR
3.RISCUL VALUTAR
4. MARIREA MARJEI FIXE
5. COMISIOANELE: DE RISC, ADMINISTRARE , ACORDARE, MONITORIZARE
6. FORMULA NETRANSPARENTA DE CALCUL A DOBANZII
7.IN CAZUL DEVALORIZARII GARANTIEI TREBUIE ADUSA INCA O GARANTIE IN TERMEN DE 30 DE ZILE.

3..OBLIGATIILE BNR PRIVIND RISCUL VALUTAR

Regulamentul BNR 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice impune bancii obligatia informarii fiecarui client in parte cu privire la posibilitatea majorarii sumelor pe care le va datora in temeiul contractului de credit, majorare determinata de :
i. materializarea riscului valutar sau a celui de rata a dobanzii ( in cazul in care acestea se produc in defavoarea imprumutatilor ) sau
ii.cresterea costului creditului provenind din comisioane si alte cheltuieli privind administrarea creditului prevazute in contract.

Art 4 din Regulamentul BNR 3/2007 impune institutiilor de credit, tot in scopul diminuarii riscului – ,, sa isi organizeze activitatea de creditare astfel incat sa asigure separarea clara si efectiva a functiei de promovare si vanzare a produselor de creditare de functia de analiza a riscului de credit si monitorizare a expunerii ”
Scopul reglementarilor in domeniu si, in special, urmarirea prin organisme specializate a respectarii de catre profesionisti a reglementarilor, este acela de a asigura un climat de creditare sanatos, care profita atat activitatii bancare, dar si societatii in general, inclusiv debitorilor. Acordarea de credite in conditii de siguranta este obligatia profesionistului si a statului prin organismele sale de control, iar alegerea dintre produsele de creditare aflate pe piata a unui credit pagubos nu poate fi in niciun caz imputata consumatorului.

4 .OBLIGATIILE BANCIILOR LA INCHEIEREA UNUI CONTRACT IN VALUTA.
CEEA CE TREBUIA SA VERIFICE ANPC-UL…….. CA BANCILE NU AU RESPECTAT LEGEA.

Ianuarie 2015 CHF explodeaza ajunge si la de 4.5 lei/1CHF ,clientii cu credite in CHF sunt intr-o situatie iesita din comun. CHF creste cu peste 120%. Bancile au omis cu premeditare obligatia de informare si consiliere a clientului. Cea mai grava “omisiune” este cea referitoare la pragul impus de Banca Nationala a Elvetiei, prag care prin desfiintarea sa a dus la aceasta explozie a CHF. In continuare, prezentam articolele de lege de care ar fi trebuit sa tina cont ANPC dar pe care le-a ignorat si continua sa le ignore cu desavarsire.

Respectarea de catre profesionist a obligatiei de informare a consumatorilor faciliteaza acestora posibilitatea de a reflecta cu atentie inainte de incheierea unui contract si asigura respectarea deplina a Art 1 alin 1 din Legea 193/2000, respectiv intelegerea deplina a produselor de creditare de catre consumatori.

Un produs de creditare intr-o moneda straina implicand riscuri semnificative, incontrolabile, impunea respectarea de catre banca a acestei obligatii precontractuale de informare, precum si a obligatiilor de consiliere si avertizare.

In plus, obligatia generala precontractuala de informare exista independent de o prevedere expresa a legii. Temeiul juridic general al existentei obligatiei de informare exista si independent de o prevedere expresa a legii. Temeiul juridic general al existentei obligatiei de informare rezida in interpretarea ,,in extenso” a Art 970 alin 1 Cod Civil din 1864 : ,, Ele ( conventiile ) trebuie executate cu buna credinta”, acest text fiind unanim interpretat in sensul in care se aplica si in perioada precontractuala.

Directiva 2008/48/CE prevede obligatia generala in sarcina creditorului de a indica consumatorului, in etapa precontractuala, anumite informatii.
Aceasta etapa de informare a consumatorului, inca din etapa publicitatii, are o importanta esentiala; aceasta contribuie la transparenta contractului in sensul ca permite consumatorului sa compare ofertele de creditare, iar pe de alta parte, permite consumatorului sa aprecieze intinderea obligatiei sale, respectiv impactul economic al contractarii creditului.
Asadar, indiferent de destinatia sau tipul de credit ( ipotecar sau de nevoi personale ), banca avea reglementari exprese cu privire la modul si la momentul cand trebuia sa faca informarea clientilor. In domeniul dreptului protectiei consunatorilor pot fi identificate mai multe acte normative care consacra obligatia profesionistului de a informa consumatorul cu privire la toate aspectele relevante ale contractului prefigurat de parti.

Ordonanta Guvernului 21/1992 privind protectia consumatorilor cuprinde un capitol dedicat ,, Informarii si educarii consumatorilor” , cele mai relevante texte de lege cuprinse in Ordonanta sunt Art 3 lit b ,, de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor” , Art 18 ,,Consumatorii au dreptul de a fi informati in mod complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre operatorii economici ( rvolutia cursului de schimb este o astfel de caracteristica ) , astfel incat sa aiba posibilitatea de a a face o alegere rationala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze potrivit destinatiei acestora in deplina securitate”, art 19 si art 20 alin 4 ,,Vanzatorii si prestatorii de servicii trebuie sa informeze consumatorii despre pretul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat (…)”
Aceste drepturi ale consumatorilor sunt reiterate in Legea nr 296/2004 privind Codul Consumului – Art 27 lit b, Art 45, Art 47 si Art 48 in care se prevede obligatia profesionistului de a informa consumatorul despre riscurile la care este supus prin folosirea normala sau previzibila a bunurilor, acest text fiind deopotriva aplicabil si serviciilor, aceasta fiind ratiunea intregii reglementari . Nu sunt vizate doar riscurile imediate la care sunt supusi consumatorii, ci si cele pe termen mediu si lung, respectiv posibilitatea suportarii unui risc valutar care se poate dovedi excesiv atunci cand se afla exclusiv in sarcina imprumutatului.

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

3 comments

  1. Flamand si goi, far-adapost,
    Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
    Si m-ai scuipat si m-ai batut
    Si cane eu ti-am fost!
    Ciocoi pribeag, adus de vant,
    De ai cu iadul legamant
    Sa-ti fim toti cani, loveste-n noi!
    Rabdam poveri, rabdam nevoi
    Si ham de cai, si jug de boi;
    Dar vrem pamant![…]
    N-avem puteri si chip de-acum
    Sa mai traim cersind mereu,
    Ca prea ne schingiuiesc cum vreu
    Stapani luati din drum!
    Sa nu dea Dumnezeu cel sfant
    Sa vrem noi sange, nu pamant!
    Cand nu vom mai putea rabda,
    Cand foamea ne va rascula,
    Hristosi sa fiti, nu veti scapa
    Nici in mormant!”

  2. Institutiile statului sunt cel putin complice la hotia bancilor. Totul pare f bine pus la punct, sistemul este functional, astfel incat clientul simplu(si mai ales bun platnic) este cel care suporta abuzurile si mizeriile de neimaginat ale unor banci din aceasta tara.

  3. Oare se mai trezeste natia asta vreodata ? Mai exista in societatea asta oameni cu coloana verticala sau doar sclavi?

Comments are closed.