Domnule PRESEDINTE IOHANNIS – FAMILIILE NOASTRE SE RUP! CAT TIMP MAI TACETI? NU DE-ASTA V-AM VOTAT!

„Am credit ipotecar in CHF la Raiffeisen – 59.000 chf. Platesc din 2008, iar acum am sold de 56.350 CHF, am acumulat restante si am plecat din tara… Se pare ca degeaba, caci tot urmeaza, in urma scadentei anticipate, executarea silita” – Cornelia C.

„Am credit ipotecar din 2008, Piraeus Bank, am plecat din tara la o vârsta, dar cred ca in zadar ma chinui, caci nu voi avea sorți de izbânda. Sunt dezamagita cum merge in România, nu mai cred in nimeni…” – Viorica O.

„Avem Credit ipotecar Bancpost, de 64.500 CHF, platim din 2007 si mai avem in sold 60.000. Suntem plecati din tara de 4 ani din cauza ratelor, 4 ani in care a trebuit sa o luam de la zero din nou, cu doi copii dupa noi. Copiii nostri au probleme la scoala din cauza limbii f. grele” – Marianne E.

„Avem credit ipotecar la Raiffeisen, in 2007, total credit 33.925 CHF. Am ajuns in executare silita pe 1 martie 2013, ne judecam pe contestatie si clauze abuzive. Sold actual 32.614 CHF. Cand am luat creditul, in 2007, aveam venit de 1.800 RON si rata 196 CHF (400 RON). In 2011 am fost disponibilizata de la multinationala unde lucram si am fost nevoita sa plec in UK lasand copilul minor (10 ani avea in 2011) cu bunicii in tara. Copilul a facut depresie in perioada cat eu am fost plecata (in 9 luni cat am fost plecata am reusit sa ne vedem 3 zile de Craciun, cand ne-am despartit la aeroport a lesinat de durere). Pe perioada cat am fost in UK am reusit sa platesc ratele la zi. Avand in vedere starea copilului m-am intors si am tras emotional un an de zile sa ne revenim, Dumnezeu stie cata durere indura copii lasati in tara. Cand am fost disponibilizata, multinationala, banca, AJOFM-ul, ANPC-ul mi-au spus ca nu au fost cu mine la banca sa ia credit pentru casa si ca nu-i intereseaza cum pot sa platesc din somajul de 500 RON, rata care ajunsese la 226 CHF (906RON) . Dupa ce am revenit in tara am reusit sa ma angajez pe salariul minim pe economie si am ajuns la executare! Cand am ajuns la ANPC sa depun sesizare contra bancii functionarii de acolo mi-au spus sa plec in strainatate ca sunt tanara, sa muncesc si sa-mi platesc ratele. Ironia sortiiii! Eu imi tratam copilul de depresie dupa placarea in strainatate la munca. CU BANII DATI LA CAMATARA RAIFFEISEN TREBUIA SA EMIGREZ SI SA NU-MI DORESC SA MAI TRAIESC IN ROMANIA!

Povestea este vie si dureroasa. Banca face multe presiuni, pe toate caile, o sa vina momentul cand o sa pot sa spun mai multe, nominalizand persoane. Ne judecam inca! In prezent eu si copilul traim de fapt din banii si ajutoarele trimise de rudele din strainatate. Sunt o mama singura, cu un minor in intretinere, in prezent venitul nostru este de 600 RON salariu plus alocatia copilului. Ne intretin surorile mele si prietenii care sunt in UK, Italia, Spania” – Maria B.

„Am plecat din tara din cauza creditului Bancpost, am platit 7 ani, am lasat acasa 2 copii (unul de o luna si celalalt de 5 ani)… nu aveti idee ce este in sufletul meu… viata mi-a oferit bani, dar mi-a luat familia. Acum lupt pe doua parti: una prin proces cu banca si alta cu munca in strainatate. Singurul regret este ca nu voi mai putea sa intalnesc niciodata momentele in care copii cresc. Multumesc Bancpost pentru mizeria oferita” – George D.

„Am fost nevoita sa plec din tara dupa ce am batatorit toate caile prin care as fi putut sa n-o fac… am sunat saptamanal la Raiffeisen, am vorbit cu directorul de sucursala situatia mea, am propus o solutie, aratandu-i explicit de ce nu ma avantajeaza refinantarea, am facut antecamera la Administratia Financiara de sector ca sa obtin o hartie prin care se certifica ca nu inregistrez niciun fel de venituri, am explicat ca rata o plateste mama mea si ca pot dovedi acest lucru, ca am un copil care este nevoit ca, pe langa scoala, sa munceasca sa-si poata asigura cele de trebuinta pt ca imi pierdusem si serviciul… am apelat la unicul mod de a te adresa conducerii Raiffeisen, scriind pe site-ul lor situatia si implorandu-i sa gasim o solutie de a nu mai inregistra costuri pe care nu mi le permit… singurul mod de discutie/reclamatie cu Raiffeisen era prin site, numere de telefon catre persoane cu functie de decizie nu existau, doar nr. de relatii cu clientii unde trebuia mereu sa te identifici si niciodata persoana cu care vorbeai nu era aceeasi, deci o luai mereu si mereu de la inceput… frustrant si trist pt oricine cauta o solutie la “partenera” Raiffeisen. 

În noiembrie 2012, prin cateva cunostinte care imi cautau de lucru, am ajuns sa dau un interviu la o firma ce era partener telefonie mobila, avand pregatire in domeniu, unde mi s-a spus de catre intervievator ca din pacate nici macar nu se uita la CV-urile persoanelor trecute de 40 ani, dar este dispus sa faca o exceptie cu mine, insa nu-mi asigura salariul fix si nici alt suport necesar desfasurarii lucrului… am plans 3 zile, mi-am strans puterile si m-am dus din nou la directorul de sucursala sa-i spun ca nu ma pot nici macar angaja deoarece sunt batrana si singura solutie este sa plec din tara, il mai rog inca o data sa-mi ofere ca solutie o perioada de gratie, evitand restructurarea… Am facut din nou un set de documente pe care zicea dumnealui, le va supune discutiei superiorilor lui, dar sa nu-mi fac sperante ca sigur, unealta pt asemenea situatii este REFINANTAREA la care, “din pacate” eu nu pot sa aplic pt ca nu am nici un venit. I-am amintit ca rata o platesc cu ajutorul familiei mele, deci, ce vorbim?? 4 zile de intarziere la “partenera care se concentreaza asupra nevoilor noastre”, atrageau dupa sine numeroase telefoane, la diferite ore, in fiecare zi, plus celebrele scrisori pe care trebuia sa le ridici de la posta personal, sub semnatura….te joci?

Am facut reclamatie si telefonica si pt situatia dramatica pe care o inregistram si mai multe pt modul in care mi se adresau persoanele de la departamentul colectare… nu vorbeau, se rasteau…

In 2013 am plecat cu lacrimi in ochi, cu un nod in gat, ravasita si speriata de ce-ar putea sa fie afara din tara mea, lasand acasa un copil, care habar nu avea ce trebuie sa faca fara mine, la o luna de zile si copilul meu s-a imbolnavit, facand o pielonefrita, plangeam eu aici si el acolo… febra mare… numai noi stim cat de greu ne-a fost…

Putinii prieteni pe care i-am avut i-am pierdut din cauza datoriilor, ca sa plec am fost nevoita sa ma imprumut. Banii pt plata la zi a ratei, ii dadea tot familia mea pt ca un serviciu mi-am gasit destul de greu… Intre timp, cand sun la “partenera mea banca” , nu sunt recunoscuta si, ca sa ma identifice trebuie sa ajung intr-o sucursala… Am cerut insistent sa vorbesc cu un superior, persoana care poate lua decizii… „NU SE POATE DECAT IN SUCURSALAAAA…” 

La ANPC, tanti centralista mi-a urlat in ureche ca nu se dau informatii la telefoooon… Sunt captiva la 2000 de km si nu pot discuta cu niciun oficial din nicio institutie din tara mea…

DAR NU OAMENI BUNI, PENTRU TOATE ACESTEA SI MAI ALES PENTRU COPILUL MEU am datoria sa schimb aceste lucruri. Sunt recunoscatoare adminilor GCCC pt initiativa acestui grup si VOUA tuturor acelora care va implicati. Nu stiti cat ajutor am din partea voastra si cat curaj imi dati… Merg alaturi de umarul vostru si imi ofer ajutorul oriunde si cu orice este nevoie ca sa ne castigam dreptatea. Acum munca mea are un rost si departarea de casa la fel. Sunt mai echilibrata si m-am insanatosit de cand v-am aflat. Multumesc si tinem strans aproape. Credit la Raiffeisen, 18.000 CHF imprumutati in ian 2007, inca mai am de returant 14.000, nevoi personale cu ipoteca” – Michelle H.

Romania, o tara frumoasa dar din pacate cu niste conducatori de toata bafta. Plecata din tara cu doi copii, din luna februarie… Nici prin cap nu mai imi trece sa ma intorc in tara, viitorul copiilor mei CONTEAZA…. Credit de nevoi personale cu ipoteca, Volksbank. Am luat 75.000 CHF si dupa 7 ani de plata, am un sold de 70.000. Multumesc bancii ca m-a ajutat sa-mi parasesc tara si, asa ca o dedicatie pentru “conducatorii nostri de baza”, sa va ajute Dumnezeu sa aveti soarta noastra, a milioanelor de romani plecati din tara, neavand de ales… Nu ati facut nimic pentru populatie…” – Roxana P.

Un credit de 26.000 euro ptr un apatament doua camere in Rosiori de Vede luat de la BRD… Am platit 8 ani iar cand s-au facut diminuari salariale cu 25%, am inregistrat in 3 ani o datorie de 1000 euro. Desi am cazut in genunchi la cei din banca, m-au executat silit: 2 ani jumate poprire pe salariu, ne-au luat alocatia a doi copii minori, sporurile cu caracter special, norma de hrana si echipare, indemnizatia de crestere copil si mai mult: fara sa vada imobilul, executor Manuel Dorcioman din Bucuresti l-a vandut dupa bunul sau plac la 42.000 lei. Ne-au ramas bunuri in imobil si am fost nevoiti sa plecam in alt oras cu chirie, desi exista un dosar pe rol din 2013 cu cerere de suspendare a executarii silite abuzive” – Adrian B.

Eu sunt una cu credit in CHF la Bancpost… am fost nevoita sa muncesc in strainatate ca sa pot duce rata la banca. Nu va imaginati ca am reusit sa o duc la timp, mereu am dus-o cum am avut si cat am avut, ca sa pot fi la zi. Lucrez in Augsburg si vin acasa atunci cand sunt foarte obosita avand si probleme de sanatate. Din partea bancii niciodata nu am avut intelegere, cu toate ca am dus documente din care sa rezulte venitul incasat ca functionar public. Eu am luat 18 mii de CHF (lei nu mi s-au dat; CHF) in 2007 sa pot sa i-mi rezolv necazul care se abatuse asupra mea. Va las pe dvs. sa faceti un calcul. Pentru 330 milioane eu trebuie sa platesc 1 miliard. Am ajuns la capatul puterilor si simt ca ma prapadesc si nu mai termin acest cosmar. Ca sa pot munci pe alte meleaguri trebuie sa fiu si sanatoasa, or eu de cate ori am venit in tara, intai la doctor am mers, ca sa vad daca sanatatea imi permite sa mai plec sau nu. Am proces cu ANPC si Bancpostul. Am ajuns la capatul puterilor si, de multe ori, simt ca o iau razna. Dar nu am sa cedez ispitelor pentru ca eu muncesc greu si cu multa amaraciune in suflet… Muncesc cu oameni, nu la sapa, lucrez in Asistenta Sociala si cel mai greu se munceste cu oameni!

Iertati-mi greselile si ca poate v-am retinut prea mult… sunt la analize in spital. Am sa trimit poze cu mainile mele vinete de la atatea perfuzi. Eu asta fac de cate ori vin in tara, in loc sa stau cu copiii mei. Iar pe cei care ar trebui sa se miste cu legile, care sa ajute in situatia asta, tot amana. Amana viata noastra, ca sa murim si sa plateasca copiii nostri in continuare” – Maria D.

Am luat in 2007 un credit in valoare de 60.000 CHF, de la Bancpost, pentru a cumpara o casa. La acel moment am primit suma in Euro (36.000). In primul an am avut rata de 850 lei, iar dupa aceea a inceput devalorizarea leului, asa ca la acest moment am ajuns sa am un sold de aproximativ 50.000 euro (fata de 36.000 imprumutati) dupa ce am platit rate timp de 7 ani si jumatate! Cum pastele mamicutei ei de Romanie vine asta?!!!!!!!!!!!!!” – Edy D.

„Am doua credite din 2006, OTP, în total 75000 CHF. Rată 610 CHF inițial (aprox. 1.250 lei). În 2010 tăiat 25% din salar, rata a crescut la 650 CHF (aprox. 2.550 lei), salar 1.800 lei. În 2011 am fost nevoit să plec din țară pt. a face față situației. Acum totul e mai bine (și după un proces câștigat pe clauze abuzive). Rată 250 CHF. Toate astea cu mari sacrificii. Sunt optimist în ceea ce privește viitorul celor cu credite în CHF, trebuie să răsară și pe strada noastră soarele!” – Ionut P.

Credit CHF la CEB din 2008. 64.000 CHF împrumutați, mai am de plătit «doar» 54.000 încă 22 ani (mai e „puțin”) de 7 ani lucrez în Italia numai pt rată și să-mi întrețin familia… Acum nu mai pot merge de trei ori pe an acasă, că nu-mi permit decat o dată, în august. Mii de mulțumiri domnilor guvernanți că ne susțin” – Tudor I.
Raiffeisen, sa o bată Dumnezeu, ma tine departe de familie” – Coralia P.

„Plecat din țară de cinci ani din cauza creditului la Volksbank, altfel riscam să fiu evacuat din apartament (credit ipotecar)” – Luca L.

Fratele meu a plecat in Germania… Cu ceva greutati, dar cu ajutorul Domnului, in vara a reusit sa isi ia si cei doi copii, acum fiind o familie unita. Totul pt un credit la Raiffeisen pe… atentie… 38 ani!!! Pentru a pleca cu totii si a plati datoriile, a trebuit sa vanda si apartamentul pentru care a facut creditul in 2008, de 71.325 CHF si pentru care a trebuit sa ipotecheze apartamentul parintilor mei si al socrilor lui. A ramas cu un credit pentru ceva ce nu mai are. Citindu-i acum contractul m am speriat: in 2012 a facut o restructurare si mai avea, atentie iar: 71.331 CHF datorie! Adica dupa 4 ani in care a platit rata, mai are de dat cu 6 CHF in plus de cat a luat???! Si asta pt ca a avut o restanta de 1374 CHF la care presupun ca s-a adaugat dobanda penalizatoare, precum si a faptului ca «rata anuala a dobanzii va putea fi modificata de catre banca in functie de evolutia pietei financiare sau de politica de creditare a bancii»” – Stefania V.

Piraeus… lucrez in Germania pentru hotii din Romania” – Aurelia C.

Am incheiat un credit de nevoi personale cu ipoteca la Bancpost in martie 2007. Eram plina de speranta ca voi avea o casuta a mea. Intr-adevar, cu vei 32. 000 CHF am achizionat o garsoniera; munceam si traiam caci castigam bine; eram mandra si fericita. Fericirea a durat exact un an; dupa cateva luni, fostul meu patron, provider de telefonie mobila, si-a vandut reteaua de magazine unui evreu care ne-a diminuat salariile. Ajunsesem sa castig 20 ron in plus fata de cat aveam rata. Eram disperata derutata si am luat decizia sa-mi incerc norocul in Italia.

Va spun sincer, imi dadusem 3 luni in care sa reusesc sa ma obisnuiesc cu stilul lor de viata, daca nu, spasita ma intorc (era anul 2008 in care romanii erau foarte vanati datorita unor compatrioti ce ne-au facut tara de ras. Ieseam cu frica pe strada pentru ca eram legitimati la tot pasul. Daca nu puteai arata un contract de munca, riscai sa fii urcat in duba carabinierilor si extradat. Marturisesc ca nu am lucrat cu contract, de la inceput. Dar de ani buni am documente si drepturi ca si ei. Am avut bafta de oameni minunati care mi-au intins o mana, m-au ajutat sa nu ma simt singura printre straini (le voi fi recunoscatoare o viata intreaga).

Cu durere in suflet o spun, nu pot simti aceeasi recunostinta fata de anumite persoane, in speta recuperatori de credite, care m-au facut sa ma simt marginalizata… tratata cu aroganta, datorita faptului ca nu eram in tara ca sa pot sa imi cer drepturile. Din februarie anul acesta, am solicitat girantului meu sa nu mai raspunda la telefon, ca sa pot fu contactata eu personal. Credeti ca s-au obosit sa o faca? Si pentru cateva zile de intarziere o stresau pe ea (giranta mea)… Le-am fortat mana sa ma cheme pe mine… Din luna iulie nu le-am mai platit un cent. Mi-am atins scopul. Am fost sunata pentru a fi instiintata ca ma aflu in 93 zile de intarziere. Aroganta recuperatorului, de la inceputul convorbirii, a disparut in momentul in care la intrebarea «totusi, cand credeti ca veti reusi sa platiti cel putin o rata din restanta», i-am raspuns sincer: «nu as putea sa va dau un raspuns. Astept, momentan, raspuns la plangerea ce v-am facut-o eu». Am intrebat daca doreste sa ii insir cu nr. de articol clauzele abuzive din contractul meu. Mi-a raspuns ca nu este necesar (deci sunt constienti ca exista). In clipa in care am fost facuta inconstienta ca pot fi executata, am contraatacat: «ati putea sa-mi spuneti suma pentru care voi fi executata?» Am fost intrebata daca intentionez sa rambursez tot creditul… si in conditiile in care raspunsul ar fi fost afirmativ, mi s-a comunicat suma care bineinteles ca era eronata: continea si clauzele abusive. Moment de tacere… In clipa in care le-am zis ca executarea poate fi contestata si sistat totul pana la sentinta definitiva, am fost sfatuita sa merg pe rezolvarea litigiului pe cale amiabila si sa dau procura girantului ipotecar pentru a putea semna acea oferta nemaiponenita de conversie. Am cerut sa-mi fie explicata, desi o cunosteam.

Dupa ce mi-a explicat in ce consta oferta si le-am zis ca au omis (intentionat sau nu) acel minim 25-30% scadere din sold (dobanzi si comisioane abuzive, furate de-atata amar de vreme, tipa a redevenit aroganta. «Toate informatiile se obtin in sucursala, inclusiv cele legate de algoritmul solicitat pentru a intelege cum e posibil ca dupa 8 ani de plata sa nu fi rambursat nimic din credit». Practic am lucrat pentru ei. A avut tupeul sa-mi spuna ca la ei se discuta strict despre platile restante.

Eu stiu ca acum 8 ani, cand am solicitat creditul din sucursala, am facut cererea de credit si am asteptat cu sufletul la gura sa vad daca imi este aprobat sau nu din centrala. Ei au uitat acest lucru si arunca pisica moarta din ograda lor in cea a SUCURSALEI. Atunci au primit si raspunsul meu: «In clipa in care voi primi o oferta avantajoasa din partea sucursalei, demna de luat in considerare, voi face procura girantului si voi comunica sucursalei cand voi fi in masura sa fac urmatoarea plata. Asta ca sa raspund cu aceiasi moneda, va sfidez pentru ca voi, centrala, nu aveti niciun amestec in aceasta OTRAVA a vietii mele. Sunteti interesati doar de cand voi fi in masura sa va fac urmatoarea mea plata». Nu stiu cat trebuie sa astept pentru acea oferta „demna de luat in seama”.

Sunt recunoscatoare acestor minunati oameni, administratori si fondatorii Grupului Clientilor cu Credite in CHF (GCCC) cat si tuturor colegilor activi, pentru initiativele si actiunile acestui grup. Nu stiti cata forta si cat curaj imi insuflati. ALATURI SI IMPREUNA CU VOI AM INCEPUT SA SPER CA UNITI VOM INVINGE. Va multumesc din suflet ca existati. Ar fi multe nume de mentionat, persoane minunate… fara sa supar pe cineva pentru ca va admir, stimez si respect pe toti vei care va implicati activ. Multumiri speciale lui Cristian Dan, Andreea si Bogdan Carje, care isi dedica foarte mult din timpul lor, noua, tuturor colegilor de suferinta” – Laura F.

Am plecat in Germania in 2010. Am lasat copiii cu parintii mei. Intre timp mama a decedat in 2012 si tata s-a imbolnavit. Acum doar sotul sta departe de noi pentru a nu pierde acoperisul deasupra capului copiilor. Avem creditul la RAIFAISSEN BANK si mai avem 39.000 de CHF de dat” – Ionela O.

Familia mea a parasit Romania anul acesta. Am plecat toti trei: mama, tatal, copilul. Rata la casa ne lua aproape un salar intreg si nu se mai putea trai in toata mascarada si minciuna din tara. Cate alegeri sa mai astepti sa treaca, pentru a spera ca sa ti se intample ceva bun? Avem proces deschis cu banca Raiffeisen, imprumutati vreo 45.000 CHF, de dat inapoi, dupa 8 ani si 1/2 din 25, mai avem vreo 36.200. Nu am acceptat nicio oferta din partea bancii. Sa speram ca procesul se va incheia cu bine si speram sa putem refinanta aici, in Anglia, imprumutul” – Georgeta B.

Am luat 54.000 CHF de la Bancpost in 2008. Dupa 6 luni, sotul a intrat in somaj… si a inceput calvarul. Am fost nevoiti sa muncim in strainatate. De 5 ani de zile muncesc in Austria, numai eu stiu cum e sa te implore copiii sa ramai acasa… Am doi copii, 13 si 9 ani, fata cea mare mi-a propus sa ma ajute ea sa platesc rata, zicand ca va incerca sa plimbe catei contra cost, doar sa nu mai plec in strainatate! Nu mai spun ca cel mic e temator, emotiv… toate le datoram bancii!!!” – Adriana M.

===

„Nu se autosesizeaza nimeni ca aceste credite sunt de fapt «o moarte lenta» a zecilor de mii de imprumutati? Asteapta doar sa vada «moartea» unor zeci de oameni pentru a lua masurile necesare? Doar asa fac ceva si autoritatile? Nu observa nimeni ca in tara asta nu se respecta legile? Bancile au propriile legi si le impun clientilor!!! Duc la distrugerea celor cu credite si a familiilor lor, incet dar sigur” – Petronela M.

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

6 comments

  1. Am fost mințiți in 2006 cu un credit in chf.Spun asta deoarece la acelasi salariu banca acorda 250mil in lei;350mil in euro si 550mil in chf si avand nevoie de bani ptr un amărât de apartament normal ca am luat chf in condițiile in care Isărescu spunea in gura mare ca e cea mai sigura valută.A fost principalul vinovat.Eu chiar am crezut lucrul asta doar confirma guvernatorul BNR…gasil-ar mama dracilor ca datorită lui copii nostri fac foamea.Vin sărbătorile ce le aduce Mosul???Sa-l intreb pe Isarescu?Sunteti ptesedinte ales de noi si sunteti obligat sa va implicati in rezolvarea problemelor noastre.Nu vrem sa ne plătească nimeni ratele dar credetine ca nu mai avem unde sa ne împrumutat.Am devenit povara ptr părinți.Ne-au facut sa aibe sprijin la bătrânețe nu griji…

  2. Am facut un credit la bancpost in CHF.In lei creditul avea valoarea de 1,2 miliarde lei.Platesc de 8 ani acest credit( deja am platit peste 1 miliard) si mai am de dat 2,4 miliarde, asta daca nu mai creste chf-ul. Ce sa va spun? Este extrem de dureros…nu am gresit cu nimic…am vrut o casa, un camin pt familia mea.Oricum voua, celor de la putere nu va pasa, sunteti imbuibati cu de toate. Mi-e greata de cei ce conduc aceasta tara.

  3. Buna ziua, am un credit de 47,700 CHF la CEB. In ziua in care am semnat la notar, s-a facut schimbul valutar, am platit comisionul de acordare , contractul de ipoteca si cel de vanzare- cumparare m-am simtit jegmanita. Acelasi sentiment il am de atunci si pana in prezent. Ma simt jegmanita, ma simt mintita, inselata, dezgustata de “artificiile” cu care bancile incearca sa ne subjuge in continuare de parca nu ar fi suficient. Rusine! Nu va mirati ca nu mai aveti clienti, atata timp cat va tratati clientii ca pe niste sclavi si nu ca pe niste partenerii, nu aveti cum sa-i atrageti si sa-i pastrati.

Comments are closed.