Ultima tara

Spre intelegerea celor mult prea multi care afirma fara retinere, dupa ce in prealabil le-a soptit cineva, ca debitorii in franci elvetieni au fost “prosti si lacomi”…  Nu e tocmai o surpriza ca a prins atat de bine la opinia publica o asemenea ineptie. Traim intr-o societate dominata de nepasare si agresivitate.

“Needucatii financiar” si/sau juridic au diferite profesii, in care unii pot excela, regasim inclusiv economisti, avocati, judecatori, angajati bancari printre ei, dar si profesori, ingineri, medici, militari, politisti, functionari, tehnicieni s.a.m.d.  Te poti intreba cam ce pregatire medicala, stiintifica sau militara are un bancher, care acum isi jigneste cu o aroganta teribila, iesita din tipare, proprii clienti, sau un jurnalist oarecare, dintre formatorii de opinie, aflati pe post de portavoce a BNR, exploatand ideile preconcepute, ignoranta sau frustrarea oamenilor. Totul se limiteaza la bani si putere. Ramane ca viata sa-i treaca in partea cealalta, ceea ce nu e deloc dificil, pentru a intelege ca un profesionist nu trateaza de pe pozitii de forta consumatorul, aflat intr-o dificultate indusa, altfel risca sa dispara amandoi, poate nu in acelasi timp. Dincolo de profitul financiar imediat, nici nu-si imagineaza bancherii ce si cat au pierdut in acesti ani. Orice client este satul de atata incompetenta, de tupeu si ipocrizie, atitudini definitorii pentru mediul  bancar, in spatele mastilor si costumelor “office”.

Francul elvetian este o moneda europeana, nicidecum “bengaleza”, toxica, poate, dar nu “exotica”. Evolutia CHF in raport cu Euro in anii 2000, pana la inceputul lui 2009, a fost in limite cu totul rezonabile, consultand graficele de evolutie. Criza financiara ce a urmat, dimensiunile ei mai ales, nu puteau fi prevazute, nu de catre simplii consumatori. Trimiterile de acum la situatia similara din Australia, in anii ’80, mai degraba acuza profesionistul in domeniu. Bancile, ce beneficiaza de informatii si departamente specializate, afirma ca “au realizat analize pe istoricul valutar din ultimii 15 ani, care nu au aratat nicio problema, drept pentru care nu au putut previziona criza care a urmat si consecintele sale.” Asta doar ca o scuza, prilej de dat din umeri. Consecintele sunt plasate direct clientilor, absolut toate riscurile, valutar, cel de dobanda sau ipotecar, fiind suportate integral de catre debitor.

Desigur, dupa producerea crizei financiare, rasar si “intelighentii” nostri mioritici, care, intamplator, nu au avut nevoie de un credit sau, pur si simplu, au fost ocoliti de efectele recesiunii. Deocamdata. Evident, ei au stiut, ei s-au informat in prealabil, ei sunt  educati multidisciplinar, ei au avut discernamant in alegerile lor. Sa-i credem? Ce nu stiu ei, nu scapa nimeni, capcane sunt la tot pasul intr-o societate contruita gresit.  Periodic, din anii ’90 incepand, diverse categorii de populatie au fost inselate, mai mult sau mai putin grosolan, abuzandu-se de buna-credinta, sub obladuirea si cu participarea statului, continuator al celui comunist, unde drepturile individului erau subiect interzis. Contrar asteptarilor, nici umbrela pretins protectoare a UE nu te poate apara intr-o asemenea tara, este acum demonstrat. Sa nu ne mai facem iluzii.

Responsabilitatea lansarii acestor produse in franci elvetieni pe piata creditelor revine bancilor si autoritatilor. Croatii au inteles primii, drept urmare au convertit in 2015 creditele din franci in kuna si Euro, de la momentul acordarii, intr-un mod nediscriminatoriu. Creditul in franci elvetieni nu trebuia sa existe. E vina profesionistului si nu a consumatorului “irational”, cum lasa propaganda bancara de la noi sa se inteleaga.

Un credit iti ofera accesul la un foarte important activ al unei vieti decente, locuinta. Asta daca nu beneficiezi de mosteniri sau alegi sa ramai corect si sa nu faci compromisuri, sa nu recurgi la fel si fel de metode care te-ar putea califica drept “baiat destept” –  ceea ce, culmea, ti-ar putea atrage aprecierea unei societati bolnave. Nu e o dorinta exagerata de castig, pentru ca te angajezi la ceva care cere eforturi indelungate. Unde este lacomia clamata de ceilalti? In fond, nu plateste nimeni altcineva pentru tine. Pentru un credit pe o perioada de 20-30 de ani, esti obligat sa te orientezi in primul rand spre o dobanda minima (6-8% la creditele in CHF), pentru ca oricum ajungi sa returnezi in contul dobanzii cel putin suma imprumutata.  Nu stiu sa existe credit ipotecar acordat in lei in acea perioada, 2006-2008, decat pur teoretic, pentru calcule comparative fictive (unde o dobanda infima in CHF variaza ca in manual). Singura solutie accesibila atunci era un credit ipotecar in valuta, Euro sau CHF. Tardiv, dupa 2008, BNR “a recomandat” creditele in lei, mai intai in cerc inchis, la simpozioane sau in presa de specialitate. O reactie intarziata care denota lipsa de profesionalism si responsabilitate, daca nu o anumita complicitate. Te poti astepta la o crestere a cursului, iei in calcul o variatie de 20-30%, iti poti asuma o asemenea evolutie, dar nu peste 100%, iar aceasta chiar in primii ani, platitori de dobanda… Rate egale, cum altfel, pentru ca nu se practicau rate descrescatoare la acest gen de credite.

Mai mult, cunosti ca dobanda variabila este dependenta de indicele LIBOR, a carui scadere cu 3-4 p.p. ar fi trebuit sa compenseze variatia cursului (circa 60-70% din cresterea ratei), doar ca banca interpreteaza abuziv clauza respectiva din contractul-tip, nenegociabil, si o aplica doar in sensul convenabil.  Constati neputincios ca un presupus sistem reglementat de BNR nu are, in fapt, norme si limite. In plina criza, in 2010, sub pretextul alinierii la directive europene care vizau tocmai protectia consumatorului, bancile noastre maresc marjele, de la 2.5-4pp initial pana la valori de 6-8, desavarsindu-si astfel opera.

De amintit, in context, decizia Curţii Supreme de la Budapesta, prin care au fost condamnate practicile bancare netransparente. Clauzele care permiteau bancilor din Ungaria sa crească unilateral costurile creditelor au fost declarate abuzive si acestea au fost obligate sa restituie clientilor sumele incasate in plus.

Mai departe, bancile nu au mai avut din 2009 expunere pe franci elvetieni (acelea care au avut), acoperindu-se in mod specific de riscuri, prin operatiuni swap, astfel ca isi puteau proteja lesne clientii, la randu-le, de efectele crizei, fie si partial.  Dar cand poti sa-ti maximizezi profitul, pana la cer, precum imbogatitii de razboi… Explicabil, pentru cine se mai intreaba, de ce prefera bancile sa vanda creante cu 5-10% din valoare unor recuperatori de-ai casei, sub pretextul vehiculat al “hazardul moral”, de parca actiunile lor ar avea ceva in comun cu moralitatea.

Un client obisnuit, care trece cu un sentiment de incredere pragul unei banci, este transformat intr-un jucator perdant pe Forex. De unde stim ca “speculatorii” imprumutati in franci nu au mizat pe o prabusire a francului elvetian, s-a tot repetat pana la saturatie. Merita oare sa fie ajutati, ar mai fi tipat ei atunci, in conditii favorabile lor, generatoare de castig nemeritat? Asa sa fie, oare? E atat de simplu, banca nu ar fi avut decat sa creasca nivelul dobanzii, tot pana la cer. Nimic nu o putea impiedica, pentru ca “politica bancii” este esenta contractului. Mai ales ca nu s-a abtinut nici cand francul s-a intarit.

Un debitor in franci ajunge astazi sa returneze in lei de peste 4 ori suma ridicata din banca. Cu toate acestea, cei mai multi dintre debitorii in CHF, captivi ai bancii, isi achita datoria lunar, cu mari eforturi si lipsuri, alfel risca sa piarda tot, sume achitate sub forma de dobanda in primii ani (deja la nivelul sumei imprumutate), casa sau apartamentul (vandute de banca unor intermediari din bransa la un sfert din valoarea actuala),  ramanand datori pana la sfarsitul vietii si dincolo de ea. Faptul ca sunt catalogati drept rau-platnici si supusi astfel oprobriului public tine, iarasi, de o propaganda mizera a bancherilor. Ati remarcat ca debitorii in alte monede, nu toti, sunt extrem de pasivi, unii manifestandu-se chiar impotriva, in furtuna declansata de proiectul legii “darii in plata”, care le serveste interesele in cele din urma? Ei nu au ajuns la capatul puterilor, beneficiind pana acum de o oarecare protectie, fie si obiectiva. Nici nu-si imagineaza ce usor ar putea fi aruncati in ghearele disperarii, cand vor deveni tinte.

In statele civilizate, unde exista anumite standarde, reguli si o stare de normalitate, dobanda se calculeaza dupa o formula in care marja fixa este…  fixa pe toata durata contractului, precum se si numeste, iar la o variatie cu 20%  a cursului se procedeaza voluntar la conversie. In alte tari, Ungaria, Croatia, Polonia, unde a existat aceeasi escrocherie pe scara larga, s-au adoptat masuri reale de protectie de catre autoritati. Propaganda de la noi a definit regimurile din tarile respective drept populiste. Doar noi stim cu totii ca Romania este polul liberalismului, nu-i asa?! …

Romania este o tara ca un maidan, unde se confunda democratia cu un soi de capitalism salbatic. O societate lipsita de empatie si compasiune. Un stat care se situeaza deasupra cetatenilor,  afisand legaturi suspecte cu cercuri financiare si de afaceri.  Bancile desfasoara activitati de lobby pe langa politicieni. Demonii doar isi fac meseria.

Urmariti statisticile manipulatoare lansate in spatiul public de BNR. O institutie ce practica asmutirea unor categorii contra altora, provocand altfel de “mineriade”, la un nivel ceva mai subtil, dar care fac mult rau. Instrumentul folosit in pentru evitarea constientizarii unei probleme este invinovatirea victimei. Pentru ca identificarea de solutii efective si asumarea responsabilitatii nu intra in atributiile BNR-ului sau institutiilor guvernamentale.

In timp ce departamentul juridic al ANPC, sub presiune, lanseaza timid intr-un tarziu actiuni in justitie pentru eliminarea clauzelor abuzive din contracte, comisariatele judetene isi asuma, de regula, punctul de vedere al bancii, cu argumente preluate ad-litteram din raspunsurile standard ale bancii, si acestea pe langa subiectul reclamatiei.

Sa-ti cauti dreptatea in justitie, inseamna un calvar pentru niste oameni ajunsi la capatul rabdarii. In Romania practica judiciara nu constituie izvor de drept. Dreptatea si justitia nu sunt tocmai sinonime. Chiar si sentintele definitive pronuntate de instante in favoarea debitorilor nu sunt respectate de catre atotputernicele banci, in dispretul oricarei legi sau autoritati.

Legea conversiei care s-a discutat in Romania, uitata prin sertarele Ministerului de Finante, nici macar nu era lege, era program optional si se adresa tot bancilor, oferind garantii suplimentare din partea statului, in conditiile in care se preconiza ca tot mai multe credite vor deveni neperformante. Observi cum crearea de noi avantaje pentru banci, prin amagirea clientilor, este preocuparea reala a statului.

Presedintii si premierii care se tot succed, mari barbati de stat, nu se intalnesc cu cetatenii, stiut fiind ca sunt niste fiinte greu de multumit. Din moment ce nu reprezinta un risc sistemic, sistemul nu se sinchiseste. Romania, tara cu institutii corupte si incompetente.

Cand cineva acuza o nedreptate sau un abuz din partea sistemului, nu conteaza care parte a lui, jumatate dintre romani sunt indiferenti, iar cealalta jumatate, incluzandu-i pe cei apropiati, se bucura… Ultima tara, unde invidia si rautatea nasc monstri printre oameni. O lume pe care o lasam mostenire copiilor nostri.

Distribuie articolul in retelele sociale folosind #contrabanci

4 comments

  1. In tara liberalismului salbatic, supravietuieste cine poate. Cat este de trist. Ne-am vandut resursele, activitatile, acum vietile, cele din urma bancherilor-camatari. Suntem vinovati ca am crezut frumoasele cuvinte ale onoratilor conducatori. Mare tzeapa

  2. In tara liberalismului salbatic, supravietuieste cine poate. Cat este de trist. Ne-am vandut resursele, activitatile, acum vietile, cele din urma bancherilor-camatari. Suntem vinovati ca am crezut frumoasele cuvinte ale onoratilor conducatori. Mare tzeapa

  3. O situatie exceptionala necesita adoptarea unor masuri exceptionale din partea unui stat responsabil. Am tot auzit de contractul partilor, ca o scuza pentru lipsa de reactie a autoritatilor. Aici este vorba de o relatie profesionist – consumator, in care o parte abuzeaza de forta sa in raport cu cealalta. Un asemenea contract se supune legislatiei pentru protectia consumatorului. Cuiul lui Pepelea este reprezentat de interventia partizana a BNR-ului in legislatie in favoarea bancherilor.

  4. As vrea sa știu și eu de ce comentariul meu a fost șters în urma moderarii?
    Nu conținea injurii … pur și simplu am expus și alte puncte de vedere.
    Sa înțeleg ca pe aceste site … se accepta doar comentariile care susțin fara echivoc cauza?

Comments are closed.